Lupta internă din vestiarul Barcelonei

De la începutul sezonului, în vestiarul Barcelonei există o luptă internă privind stilul de baschet practicat, unii preferând jocul colectiv, conduși de Vesely, iar alții optând pentru un joc rapid, unde mingile ajung în mâinile lui Punter sau Parker, care aruncă și apoi întreabă. Europa contra Americii. În prima confruntare din play-off s-a jucat în stilul american, iar în al doilea meci s-a încercat stilul european, dar rezultatul a fost același: Monaco este superior din punct de vedere fizic și al vitezei, dar și în arta de a destabiliza prin contact și provocare, în toate aspectele până la proba contrarie. Și ar fi bine pentru Barça să schimbe ceva rapid, deoarece este cu spatele la zid, o nouă înfrângere ducând la eliminare.

Deși meciul a început evidențiind o problemă constantă a Barcelonei, capacitatea sa derizorie la recuperare, Parra, care a avut evoluții bune în ultima lună, a încercat să schimbe soarta partidei. Mai ales Parker, care fie marca la coș, fie înscria de la trei puncte. Dar în față se afla Diallo, într-o formă de zile mari, prezent atât la distanță, cât și în apropierea coșului, un adevărat spectacol, marcând 15 din primele 17 puncte ale lui Monaco. Brizuela a protestat, dar Barça nu a reușit să-și apere coșul și a terminat primul sfert în dezavantaj (26-19), o tendință din această serie.

Confortabil cu permisivitatea arbitrajului european, Monaco, care joacă la limită și nu se ferește de contacte, a combinat superioritatea fizică cu inteligența, evitând contraatacurile Barcelonei. Schimburi dure de replici, tensiune și mici altercații, mai ales cu Parker, au arătat determinarea ambelor echipe. Energia lui Anderson, triplele lui Brizuela, aruncările lui Punter au redus diferența la doar două puncte. Dar a durat puțin, deoarece fără Vesely pe parchet nu există un pivot de încredere, Peñarroya pierzând încrederea în Hernangómez și echipa în Fall, iar Jaiteh a dominat în anumite momente. Și cu asta a fost suficient pentru ca Monaco să zâmbească din nou, scor 49-40 la pauză.

Barcelona nu a mai reușit să se regrupeze, fiind palidă în fața efervescenței unui adversar intens în apărare și precis în atac. Un asalt la care catalanii nu au știut să răspundă, incapabili să-și definească jocul, să găsească o cale spre coșul advers, acumulând faulturi personale și argumente pentru a înțelege că Monaco este o echipă mai bună sau, cel puțin, își joacă mai bine cărțile. Scorul a ajuns la 80-64, cu un episod tensionat, provocat de atitudinea lui Blossomgame și Diallo, care s-au luat la harță cu Anderson, spre bucuria publicului și disperarea Barcelonei. Spre nefericirea sa, nici nu a știut să intre în meci, tot elanul combativ de la început transformându-se într-o prestație anemică pe final, fără voința de a se apăra, culminând cu alley-oop-uri și sărbători monegasce, efervescență într-o sală care, în concordanță cu orașul, a sărbătorit spectacolul. Și, de asemenea, victoria. Aripi pentru echipa lui Spanoulis și o altă palmă sonoră pentru Barça, care mai are o viață, în timp ce Monaco are trei oportunități de a ajunge la Final Four.