Greva convocată în cele șase universități publice din Madrid

Greva convocată în cele șase universități publice din Madrid a oprit luni activitatea la Complutense, cel mai mare centru din Spania și cel mai afectat de reducerile bugetare ale guvernului lui Isabel Díaz Ayuso. Anul trecut, au fost alocați 5.900 de euro per student, față de media națională de 7.000 de euro (7.800 dacă se exclude UNED, universitatea la distanță). Consilierul pentru Educație, Emilio Viciana, a catalogat duminică greva drept «regretabilă» și «inutilă». S-a împlinit prognoza de urmărire a grevei având în vedere actele revendicative prealabile protestului. Nu există date oficiale din cauza întreruperii generale de curent care a afectat Spania.

La Universitatea Rey Juan Carlos, care sărbătorește marți al doilea tur al alegerilor pentru rector, se menționează din departamentul de presă că urmărirea a fost «reziduală» și fără incidente; de la Politehnică se vorbește despre o «intensitate aproape nulă» a protestului, iar în Alcalá o cifrează la «influență scăzută», perceptibilă doar prin câteva pancarte. În cazul Universității Autonome, cifrele sindicatului CGT, aflat în conflict cu rectorul după ce a încurajat votul în alb la alegeri, și ale altor profesori sunt foarte diferite. În timp ce unii vorbesc despre succes, alții consideră că participarea este scăzută.

Ca în orice grevă, la Complutense facultățile foarte mobilizate au fost cele de științe umaniste și științe și cu o participare mai mică cele de științe ale sănătății, Economie și Drept, dar evidentă. În Medicină s-au susținut examene și chiar s-a ținut o conferință, iar în Educație, o facultate practic goală, unii elevi au trebuit să facă prezentări orale.

La opt și jumătate dimineața, în autobuzul care leagă Moncloa de campusul Somosaguas, la nouă kilometri, — unde Francisco Franco a izolat cele mai subversive facultăți ale Complutensei în 1968 — merg abia 15 persoane și 10 dintre ele nu la cursuri, ci să manifeste într-un pichet informativ al grevei și manifestației convocate astăzi în cele șase universități publice din Madrid. În mod normal, la acele ore sunt cozi kilometrice, în principal formate din mulți dintre cei 8.000 de elevi ai campusului. Un paznic face bilanțul către presă: totul este pustiu, singura mișcare se găsește în Economie.

Prima clădire ridicată în Somosaguas a fost cea a facultății de Economie, în anii șaptezeci una dintre cele mai subversive, iar acum mai puțin combativă. Decanul său, spre deosebire de alți 14 dintre cei 26, nu a trimis un e-mail prin care să susțină protestul din punct de vedere instituțional.

Gonzalo Martino, de 19 ani, a decis să nu adere la protest deoarece, deși crede că este important să sprijine educația publică, organizatorii au «profitat pentru a introduce tot discursul» (legea învățământului superior care se pregătește, presupusa represiune studențească). Are un examen de finanțe. A ezitat dacă se va ține, dar, deoarece decanatul nu s-a pronunțat, a optat să meargă. Alți trei colegi se autointitulează «fraieri», ar vrea să meargă la grevă și trebuie să dea examen deoarece profesorii lor nu au suspendat cursurile. Studenții, nefiind angajați, nu au dreptul la șomaj și sunt la mila profesorilor. De aceea, mulți decani au cerut profesorilor lor să amâne predarea lucrărilor și examenele.

Deoarece facultățile sunt goale — Psihologie, Politici și Asistență Socială — pichetul informativ se mută la Economie. Un grup de aproximativ 40 de persoane montează ceea ce ei numesc un «pasacampus». Intră în clădire, cu holul și coridoarele pustii, cu megafoane, o tobă, o pancartă… încurajând aderarea la protest. Atmosfera este foarte festivă până când un tânăr contrar grevei rupe la trecere pancartele și se trăiesc scene de tensiune. Ulterior, explică faptul că pentru el finanțarea privată este o tendință logică — Madridul urmează să aprobe cea de-a paisprezecea universitate privată—.

În clasa de Fundamente ale Administrației Afacerilor este Cristina Rodríguez Benavides, care se arată în favoarea grevei, dar avea examen. Nu știa că profesorii asociați câștigă între 500 și 600 de euro, ca mama ei la curățenie, «și nu poate fi așa».

Josefina, profesoară de Economie care preferă să nu-și dea numele, nu-și amintește de o situație atât de proastă în cei 25 de ani de când lucrează. Au fost nevoiți să fuzioneze grupuri din lipsă de profesori. Întreaga unitate de administrație a bibliotecii de Politici a mers la grevă, asigură Carlos Gil, de 57 de ani. Lângă el, Álvaro Briales, profesor de Sociologie, asigură că nu a existat «o grevă cu o astfel de adeziune de la criza din 2012».

În facultatea sa, Politici, a fost convocată în octombrie trecut prima adunare pentru a da formă platformei Por la Pública, care a crescut mai întâi în Complutense și Autonoma din Madrid, și apoi cu mult mai puțină forță în celelalte patru campusuri ale comunității (Carlos III, Politehnica și Alcalá). În opinia sa, în Economie nu există o mișcare asambleară puternică și asta face ca «să se fi înrădăcinat o mișcare antisindicală».

Va începe o clasă de finanțe și intră înainte profesoara María Eugenia Ruiz Gálvez pentru a explica motivele grevei. Ea a fost cea însărcinată în toate aceste luni să analizeze datele financiare ale universităților madrilene și să le expună în adunări. Subliniază precarizarea personalului, posturile fixe au fost înlocuite cu contracte temporare. «Nu vrem ca universitatea să fie un serviciu exclusiv și elitist». Madridul are, după Navarra, cele mai mari taxe de școlarizare din Spania și abia distribuie șase milioane — înainte erau trei— în burse pentru cei mai defavorizați, față de cele 30 de milioane ale Comunității Valencia, cu 77.000 de studenți mai puțin (124.000 față de 201.000).

În facultatea de Fizică, săptămâna trecută, o sută de profesori și elevi au tapetat fațada cu postere ale congreselor lor pentru a revendica bani pentru știință și ca act premergător grevei. Luni, greva a fost un succes. Ca și în Matematică, Chimie, Biologie și Geologie. În aceasta din urmă, potrivit organizatorilor, trei dintre cele șase autobuze care trebuiau să ducă studenții la practica pe teren au rămas goale. În facultatea de Științe ale Informației, activitatea este aproape nulă. Directorul său, Juan José Redondo, este de servicii minime. Dacă nu, asigură că ar merge la grevă. Este în funcție de un an și vede situația «foarte degradată», cu o reducere din iunie de 35% în facultăți, dintr-un buget deja fragil. «Sunt mulți elevi neatenți care nu știau că este grevă și pe măsură ce ajung, pleacă». Știe doar că doi profesori au ținut cursuri. Deși mulți universitari spun că nu percep reducerile, este un fapt că au dispărut cursuri opționale, practici și excursii pe teren. Rectoratul studiază viabilitatea unor grade și masterate și creșterea prețului colegiilor majore și a activităților sportive.

Eleva Paula Graciet dă exemplul: în materia Dreptul la Informație, din anul al treilea, nu există un profesor alocat și rotesc la fiecare două săptămâni. Sau colegul său Ricardo Grisales își amintește cum programele de montaj și design sunt foarte depășite. În Medicină este activitate, deși mai puțin decât în alte greve, dar nimeni nu vrea să-și dea numele. Vor să treacă neobservați. Un grup de eleve asigură că profesorii lor «susțin, dar nu se implică», deși le-au spus studenților lor că nu vor ține cont de prezența la cursuri luni (sunt grupuri foarte mici și lecții foarte practice).