124 dintre cei 133 de cardinali așteptați la Conclavul din 7 mai sunt deja la Roma

124 dintre cei 133 de cardinali care vor intra în conclav pe 7 mai sunt deja la Roma — se confirmă două absențe din motive de sănătate și se pare că este vorba despre spaniolul Antonio Cañizares și kenyanul John Njue —, iar discuțiile din cadrul congregațiilor generale, adunările pregătitoare decisive pentru conclav, intră în sfârșit în dezbaterile cruciale. Prima mare temă abordată de cardinali miercuri, după primele tatonări de săptămâna trecută, este revelatoare pentru ceea ce îi preocupă cel mai mult, în afara problemelor doctrinare: finanțele. Pe bună dreptate, deoarece în 2023 Vaticanul a avut un deficit de 83,5 milioane de euro, iar veniturile și donațiile sunt în continuă scădere. Conform informațiilor oferite de directorul sălii de presă a Vaticanului, Matteo Bruni, cardinalii au dedicat acestui subiect o jumătate de dimineață, cu intervenții explicative din partea celor patru purpurați cu funcții de responsabilitate în acest domeniu. A doua problemă abordată este mai spirituală și simpla admitere publică a existenței sale o face și mai relevantă: «A fost citată ca o rană tema polarizării în Biserică și societate», a declarat Bruni. Adică, divizarea internă clară, uneori foarte virulentă, care a marcat acești 12 ani de pontificat ai lui Jorge Mario Bergoglio s-a impus deja ca o temă majoră în dezbaterea cardinalilor. Pentru că un conclav este, de fapt, căutarea unității și a unei sinteze într-un papă.

«Acesta este cel mai dramatic conclav din ultimii 50 de ani, vine după 10 ani de război civil, nici după Conciliul Vatican II [1962-1965] nu a existat acest climat de șoc», rezumă Marco Politi, un vaticanist italian veteran, într-o conversație cu jurnaliști străini. În plus, cardinalii au vorbit apoi despre cum să «depășească polarizarea» printr-o formă adecvată de discuție internă în Biserică, ceea ce aproape că o complică și mai mult, deoarece este una dintre cele mai conflictuale teme din ultimii ani: sinodalitatea. Este vorba despre marele proces asamblear promovat de Francisc, cu participarea laicilor și a femeilor, pe care sectorul mai tradițional îl desconsideră ca o democratizare fatală a Bisericii și vrea să-l diferențieze de colegialitate, guvernarea Papei cu episcopii. S-a vorbit despre «unitatea» ambelor concepte «ca o coresponsabilitate diferită pentru depășirea polarizării în Biserică», o dezbatere complexă pentru cei neinițiați.

Un cardinal african părăsește adunarea cardinalilor desfășurată miercuri dimineață la Vatican. ANGELO CARCONI (EFE) În aceste zile cruciale premergătoare conclavului, mecanismul de lucru este următorul: se dezbat marile probleme, se ascultă critici și soluții, astfel încât din discuție să reiasă proiectul unui program, în general mai multe, și în acest fel se caută persoana cea mai potrivită pentru a-l realiza. Astfel apar candidații, în timp ce lista papabililor din presa italiană rămâne largă și confuză, cu suprareprezentarea italiană cronică: Pietro Parolin, despre care se scrie că are deja între 40 și 50 de voturi, dar care poate nu sunt suficiente; și apoi Matteo Zuppi; ungurul Peter Erdo; italianul Pierbattista Pizzaballa; maltezul Mario Grech; francezul Jean-Marc Aveline; surprinzător, spaniolul Cristóbal López, arhiepiscop de Rabat; Fernando Filoni, un alt italian... Problema nu este atât lipsa candidaților, cât faptul că sunt chiar prea mulți, curentele sunt atomizate și dezorientate, încă nu au existat mari confluențe în nume. Dar este o chestiune de câteva zile.

În 2005, cu Benedict s-a căutat stabilitate, rigoare și siguranță. În 2013, o Biserică mai energică, reforme și curățenie. După furtuna lui Bergoglio, pare să existe un curent majoritar care dorește să-i urmeze calea, dar cu corectarea exceselor și restabilirea unor echilibre rupte. De aici și necesitatea de a vorbi cu franchețe. Și dacă este ceva nou în acest conclav față de ultimele două, este faptul că cardinalii vorbesc mult, dau interviuri, fac declarații, nu se ascunde atât de mult ceea ce se gândește și ceea ce se întâmplă. În 2005, Ratzinger, în calitate de decan al cardinalilor, a interzis să se vorbească cu presa aproape din prima zi. Și în 2013 s-a urmat exemplul. De data aceasta, deocamdată, este cale liberă.

Curios, în acest climat s-a vorbit foarte puțin despre ceea ce a fost, de fapt, prima mare temă de dezbatere: finanțele precare și gestionarea economică mai bună a Sfântului Scaun, când este o problemă de prim ordin. Când am întrebat în aceste zile unii prelați despre temele aflate în aer, se puteau aștepta speculații doctrinare și sociale, dar unul dintre primele pe care le-au citat întotdeauna a fost acesta. Adevărul este că a fost deja așa în 2013, a fost unul dintre acele labirinturi kafkiene insolubile care au sfârșit prin a-l determina pe Benedict al XVI-lea să demisioneze și pe care Francisc a fost chemat să le rezolve. Dar este una dintre acele probleme majore despre care există, de asemenea, critici la adresa defunctului Pontif și asupra cărora viitorul papă va trebui să ia decizii. Miercuri au intervenit cardinalul Reinhard Marx, coordonatorul Consiliului pentru Economie, care «a prezentat unele provocări, probleme, propuneri, în perspectiva durabilității, cu scopul ca structurile economice să continue să susțină misiunea papalității». Bine citit, este o frază alarmantă. Francisc a curățat corupția, a ordonat conturi, a eliminat privilegii și a impus austeritate, a smuls controlul asupra casei și conturilor secretariatului de stat. Unii cred că ar trebui să se întoarcă acolo, în cadrul unei anumite restaurări a puterii Curiei.

Apoi a vorbit cardinalul american Kevin Farrell, președintele Comitetului de Investiții; cardinalul austriac Christoph Schönborn, președintele Comisiei de Supraveghere a IOR, banca vaticană faimoasă pentru scandalurile sale din trecut, deja destul de curățată. După aceea, cardinalul spaniol Fernando Vérgez, președinte emerit al Guvernoratului Orașului Vatican, un detaliu revelator al unei disfuncționalități în așteptarea evoluției: Vérgez este asta, emerit, deoarece din martie există o președintă, călugărița Raffaella Petrini, dar pentru că nu este cardinal, nu poate participa la adunare. A fost una dintre schimbările importante ale lui Francisc, o femeie ca primar al Vaticanului, dar cu o potrivire dificilă în schemele Sfântului Scaun. În cele din urmă, cardinalul Konrad Krajewski, Elemozinierul Apostolic, a vorbit despre operele de caritate. Faptul că economia a fost tema zilei a devenit definitiv clar când Asociația Angajaților Laici ai Vaticanului a făcut o declarație revendicativă, reamintind că salariile lor sunt înghețate din 2008, o trăsătură pământească destul de comună cu restul muritorilor.