În câteva cuvinte
Articolul analizează modul în care guvernul spaniol a gestionat recenta pană de curent, acuzând operatorii privați și evitând asumarea responsabilității. Autorul critică abordarea guvernului, subliniind problemele sistemului energetic și tendința de a transforma crizele în probleme de comunicare, ascunzând erorile și incompetența.
Încă nu cunoaștem cauza exactă a penei de curent
Încă nu cunoaștem cauza exactă a penei de curent care a afectat Spania și Portugalia luni, dar Guvernul a găsit deja un țap ispășitor. Acuzația la adresa «operatorilor privați» este o încercare de a devia o responsabilitate care le aparține în primul rând.
Experții indică mai mulți factori și subliniază un exces de producție de energie regenerabilă. Unii avertizau de ceva timp asupra problemelor grave ale sistemului; compania-mamă a Red Eléctrica a alertat asupra riscului de deconectări din cauza creșterii energiilor regenerabile. Există două aspecte surprinzătoare: că nu a existat ceva absolut extraordinar luni (un val de căldură, o inundație) și întârzierea și opacitatea explicațiilor. Când a apărut președintele Guvernului, nu a oferit informații, dar a avertizat asupra minciunilor și teoriilor conspirației. Pe lângă faptul că oamenii speculează atunci când nu știu ce se întâmplă, cerea doar timp pentru a-și dezvolta denaturările: de la încurajarea ideii atacului cibernetic și atacarea energiei nucleare (este prea devreme pentru a spune ce s-a întâmplat, dar nu pentru asta) sau a companiilor, până la prezentarea Red Eléctrica Española ca pe ceva străin Guvernului. Până la urmă, Executivul își alege doar președintele, statul nu este decât acționarul majoritar prin SEPI și doar stabilește strategia și supraveghează respectarea obiectivelor (pe lângă stabilirea legilor și reglementărilor sub care operează).
Toate crizele sunt abordate ca crize de comunicare; realitatea este secundară. Important este să plasăm cadrele care vor permite aruncarea vinei pe alții și ascunderea erorilor produse de dogmatism ideologic, părtinire de optimism, patrimonializare și pură incompetență.
Complexul de fabricare a deșeurilor argumentale s-a recuperat mai repede decât sistemul electric. Comentatorii laudă puterea sistemului exact când acesta cade. În panegirice rușinoase se cântă deconectarea care ne-a permis să ne privim în față și se sărbătorește că nu au existat jafuri: tonul amintește de Historias de la radio, de José Luis Sáenz de Heredia. Cursileria triumfalistă disprețuiește pierderile economice și angoasa pe care au trăit-o milioane de cetățeni: dezorientați și incapabili să comunice cu cei dragi (și au existat oameni blocați și decedați). Spuneam că avem cel mai bun sistem bancar din lume, cel mai admirat sistem de sănătate și sistemul energetic pe care îl invidia toată Europa: am văzut deja ce se întâmplă după. Încercăm să ne ridicăm în aer trăgându-ne de coadă ca baronul Münchausen, hotărâți să ne ignorăm ineficiența și fragilitatea.
