Germania: Cancelarul Merz și coșmarul AfD

Nu este vorba doar despre criza economică, politica externă sau dezbaterea despre imigrație. Principala problemă a lui Friedrich Merz, care marți va deveni al zecelea cancelar de la fondarea Republicii Federale în 1949, se numește Alternativa pentru Germania (AfD). Prin calificarea acestui partid, vineri, drept «extremist de dreapta», serviciile secrete interne germane au marcat agenda primei săptămâni a creștin-democratului Merz și i-au amintit o realitate neplăcută. Prima forță de opoziție — peste 10 milioane de voturi (20,8%) la alegerile din februarie, 152 de locuri în Parlament — se situează, conform verdictului oficial, la marginile ideologice ale societății, iar unele dintre postulatele sale sunt «incompatibile» cu democrația. Mai mult, mulți se tem — inclusiv noul cancelar — că, dacă nu se remediază nimic, peste patru ani acest partid va deveni cel mai votat. Faptul că AfD va fi o durere de cap pentru Merz din primul minut a fost demonstrat de reacțiile din Statele Unite la verdictul Oficiului Federal pentru Protecția Constituției, numele sugestiv al serviciilor secrete interne din Germania. «Aceasta nu este democrație: este o tiranie deghizată», a declarat secretarul de stat, Marco Rubio. Vicepreședintele J.D. Vance, după ce a menționat sondajele care plasează deja acest partid în frunte, a comentat: «Occidentul a dărâmat împreună Zidul Berlinului. Și l-au reconstruit: nu sovieticii și nici rușii, ci establishment-ul german». Magnatul trumpist Elon Musk a distribuit un mesaj pe X, rețeaua sa socială, care enumera lideri din această sferă ideologică care, în Brazilia, România, Franța sau Germania, denunță că sunt supuși persecuției judiciare sau administrative. Și a adăugat: «Tiranie».

În Germania, aceste declarații provoacă uimire și tristețe. Cel puțin în partea occidentală a acestei țări, care consideră că a învățat ce este democrația de la SUA, după 12 ani de național-socialism. Acum germanii aud cum fosta putere protectoare îi ceartă: «Nu sunteți democrați, sunteți o tiranie». Actualului guvern, cel al cancelarului social-democrat Olaf Scholz, îi mai rămân trei zile de viață, și de aceea răspunsul la rachetele retorice de la Washington s-a limitat la un mesaj pe X: «Aceasta este o democrație... Am învățat din istoria noastră că trebuie să oprim extremismul de dreapta».

Ce este de făcut? Cum împiedicăm AfD să continue să crească în sondaje și să ajungă să câștige alegeri? «Cea mai bună apărare împotriva AfD va fi eficacitatea guvernului în noua majoritate dintre Uniunea Creștin-Democrată/Uniunea Social-Creștină și Partidul Social-Democrat cu noile sale inițiative», spune veteranul istoric Étienne François, stabilit de zeci de ani la Berlin. «Mi se pare pertinent să spun că AfD este de extremă dreapta. Dar aș adăuga că această calificare se aplică mai ales conducerii partidului, membrilor săi activi și structurii sale. Nu cred că se aplică tuturor celor care votează pentru acest partid sau îl susțin». Și adaugă: «Persoanele care susțin cel mai mult AfD sunt mai ales locuitorii Germaniei de Est, care se simt dezamăgiți, chiar înșelați, de modul în care s-a făcut reunificarea germană».

Serviciile de informații au confirmat centralitatea, în această mișcare condusă de Alice Weidel și Tino Chrupalla, a ceea ce în germană se numește «völkisch», un naționalism etnic cu rădăcini în romantismul secolului al XIX-lea. Cu această ideologie sunt asociate concepte precum «re-emigrare», central în campania AfD. «Este punctul cheie», rezumă Marcus Bensmann, jurnalist la Correctiv, publicația care în 2024 a dezvăluit întâlnirea de la Potsdam în care membri ai extremei drepte germane au dezbătut planuri pentru expulzarea masivă a străinilor, și autor al cărții «Niemand kann sagen, er hätte es nicht gewusst. Die ungeheuerlichen Pläne der AfD» («Nimeni nu poate spune că nu știa. Planurile monstruoase ale AfD»). «Nu este vorba despre o politică dură de lege și ordine în materie de imigrație», precizează el. «Aceste cereri sunt constituționale, dar devin problematice atunci când pleacă de la ideea völkisch și ajung să pună la îndoială condiția de cetățenie».

Marea discuție după decizia Oficiului Federal pentru Protecția Constituției este dacă AfD poate fi interzis. Dacă, într-adevăr, acest partid are «o idee despre popor, bazată pe origini etnice, care devalorizează grupuri de populație întregi în Germania și violează demnitatea lor umană», mai are loc în spațiul democratic? Germania este ceea ce se numește o «democrație defensivă». Adică, dotată cu instrumentele necesare pentru a-i exclude pe cei care amenință sau atacă ordinea constituțională. Dar poate fi exclusă o opțiune politică cu sprijin masiv, chiar dacă merge împotriva legalității, chiar dacă urmărește să o distrugă? Merz va trebui să decidă dacă sprijină o nouă încercare de a scoate AfD în afara legii. «Ei vor o altă țară, vor să ne distrugă democrația», a declarat viitorul vicecancelar, social-democratul Lars Klingbeil. «Și noi trebuie să luăm asta în serios». Nu este simplu și astăzi nu există majoritate. Ar trebui să solicite Guvernul federal, Bundestag-ul sau Bundesrat-ul (camera unde sunt reprezentați statele federate, länder-ele), dar decide Curtea Constituțională. «Interzicerea AfD nu rezolvă problema!», titra sâmbătă editorialul ziarului Bild. Dacă Curtea Constituțională ar respinge cererea de interzicere, spune ziarul, coaliția de guvernare ar ieși șifonată, iar extrema dreaptă ar obține o victorie. Dacă ar accepta-o, «partidul ar dispărea, dar nu și milioanele sale de votanți».

Cealaltă întrebare este dacă nu doar interzicerea, ci și decizii precum clasificarea AfD drept «extremist de dreapta» contribuie la limitarea acestor partide. Sau dacă, dimpotrivă, alimentează victimizarea și le întăresc. În Germania sau Franța, frontul republican sau paravanul de protecție — nume pe care le primesc, respectiv, cordonul sanitar, excluderea alianțelor guvernamentale cu partide extremiste, sau unirea restului forțelor pentru a le înfrânge — au împiedicat guvernarea lor. Dar nu și ascensiunea lor la fiecare scrutin. În același timp, măsurile împotriva politicienilor sau partidelor de extremă dreapta readuc la viață conceptul de lawfare — războiul prin mijloace judiciare — folosit anterior de stânga spaniolă sau latino-americană, sau de independenții catalani. Acum este invocat de extrema dreapta. Și servește la a indica atât judecătorii francezi care au condamnat-o pe Marine Le Pen pentru deturnare de fonduri publice, cât și Curtea Constituțională a României, care a anulat alegerile din cauza presupusei finanțări ilegale a campaniei lui Călin Georgescu, și a intervenției ruse în favoarea sa. De asemenea, pentru a arăta cu degetul serviciul de informații german. «Există un punct comun între cele trei», susține, într-un e-mail, constituționalistul Dietrich Murswiek, «și anume că statul are un impact masiv asupra posibilităților de succes electoral ale partidelor și politicienilor». Lawfare? Sau statul de drept funcționând, democrația apărându-se pe sine și politicienii delapidatori dând socoteală, fără privilegii?

La telefon, deputatul AfD Malte Kaufmann răspunde la întrebarea dacă verdictul serviciilor secrete interne ajută sau dăunează partidului său, și spune: «Ambele». Explică faptul că funcționarii, polițiștii sau profesorii din școala publică se tem să mai militeze în AfD sau să se înscrie în partid, de teamă că vor fi dați la o parte. «Este o măsură drastică, și de aceea vom face recurs în instanță. Nu vrem să purtăm această stigmatizare», spune Kaufmann. Dar adaugă: «Mă îndoiesc că acest lucru va avea efecte negative asupra rezultatelor electorale sau asupra sondajelor. Multe persoane mai degrabă se solidarizează cu noi și spun: Sunt tendințe periculoase. Ceea ce se face este antidemocratic și de aceea vom sprijini AfD».

Bensmann, de la Correctiv, vede o oportunitate în momentul actual. Crede că în AfD, forțată de verdictul serviciilor de informații, s-ar putea deschide o dezbatere pentru a se îndepărta de ideile völkisch sau etnonationaliste «o luptă ideologică de putere cu un caracter domesticitor». Până la urmă, această ideologie este cea care a dus la calificativul oficial de «extremist de dreapta» și ceea ce amenință să-l scoată din joc. De asemenea, ar putea fi scos din joc, potrivit jurnalistului citat, din cauza afinității sale cu Rusia sau a solidarității pe care o primește din SUA. În Canada, odată cu victoria din această săptămână a liberalilor, a devenit evident efectul contraproductiv pentru dreapta populistă al sprijinului lui Donald Trump. «Întrebarea», spune Bensmann, «este dacă este capabil să corecteze de unul singur aceste erori, sau dacă va rămâne în afara spectrului democratic». Aceasta este întrebarea care va determina, în mare parte, legislatura lui Friedrich Merz.