În câteva cuvinte
Un studiu recent publicat în revista Cell dezvăluie secretele adaptării corpului uman la scufundări extreme, analizând femeile «haenyeo» din Coreea de Sud. Aceste scafandre octogenare, care se scufundă în ape adânci fără echipament, prezintă adaptări genetice unice care le permit să reziste la frig și să își controleze ritmul cardiac. Tradiția lor, recunoscută de UNESCO, este însă amenințată cu dispariția.
Haenyeo: Scafandrele coreene care sfidează valurile datorită geneticii și tradiției
Indiferent cât de puternice sunt valurile sau vântul, haenyeo, sau femeile mării, nu ezită să se scufunde în apele înghețate care înconjoară insula coreeană Jeju pentru a colecta abalone, alge sau arici de mare. Ele pot ajunge la adâncimi de 10 metri fără echipament de respirație, chiar și fiind însărcinate. Ceea ce pare a fi o stăpânire aproape supranaturală a oceanului nu este doar rezultatul unui antrenament care începe la vârsta de 10 ani. O parte din abilitățile lor sunt scrise în genele lor, sugerează un nou studiu din revista Cell, care dezvăluie misterul din jurul acestor femei octogenare care se scufundă cu un cuțit în mână și echipate doar cu ochelari de scufundare și labe.
Geneticianul Melissa Ilardo de la Universitatea Utah, împreună cu colegii săi din SUA, Danemarca și Coreea, au comparat trăsăturile a 30 de scafandri cu cele ale a 30 de persoane «non-haenyeo» de pe insula vulcanică, precum și cu cele ale a 31 de persoane rezidente din Coreea continentală. Cercetătorii au comparat ritmul cardiac și tensiunea arterială ale participanților în repaus și în timpul scufundărilor simulate, în care trebuiau să-și țină respirația în timp ce își scufundau fețele în recipiente cu apă rece.
Analiza publicată vineri indică nu doar că locuitorii din Jeju împărtășesc o linie ancestrală, ci și că s-au descoperit două trăsături particulare la înotătoare. Ritmul lor cardiac încetinește semnificativ în timpul scufundărilor, un răspuns observat la înotătorii profesioniști de apnee. Iar în spatele acestei capacități, oamenii de știință suspectează că se află o cheie genetică încă neexplorată pe deplin.
Haenyeo sud-coreene ies din apă după ce au capturat scoici de turban și abalone în timpul scufundărilor pe 6 noiembrie 2015 în Jeju, Coreea de Sud. Chung Sung-Jun (Getty Images)
«Am găsit o adaptare evolutivă care pare să reducă tensiunea arterială diastolică [când inima este în repaus între bătăi]. Credem că afectează într-un fel vasele lor de sânge, făcându-le mai sigure pentru înot și pentru a-și ține respirația chiar și în timpul sarcinii», explică Ilardo pentru Джерело новини. Această variantă a fost găsită la 33% dintre participanții de pe insula vulcanică, dar doar la 7% dintre participanții din Coreea de Sud. În timpul scufundărilor simulate, toți participanții au arătat o scădere a ritmului cardiac, dar la haenyeo a scăzut cu 18,8 bătăi pe minut (bpm) în medie, comparativ cu o scădere de 12,6 bpm la persoanele din Jeju care nu se scufundau. «Această genă influențează inflamația vasculară, adică modul în care vasele de sânge răspund la modificările tensiunii arteriale, și credem că de acolo provine efectul protector», adaugă autoarea principală a studiului, o caracteristică probabil datorată antrenamentului scafandrilor.
O scafandră 'haenyeo', în apele insulei Jeju. José Jeuland
Haenyeo nu doar își provoacă propriul corp cu presiunea și efortul fizic al scufundărilor, ci se confruntă și cu temperaturi înghețate, în special în timpul iernilor lungi și reci de pe insulă, care se întind din decembrie până la jumătatea lunii martie. Cu toate acestea, aceste scafandre prezintă o toleranță surprinzătoare la temperaturi scăzute. Ce le face atât de rezistente? Autorii studiului sugerează că acest fenomen ar putea fi explicat prin prezența unei gene care le face mai puțin vulnerabile la hipotermie, permițându-le să suporte condițiile extreme sub apă fără a suferi efectele adverse tipice ale frigului.
O tradiție care riscă să dispară
Tradiția scafandrelor a fost declarată Patrimoniu Cultural Imaterial al Umanității de către Unesco în 2016. Haenyeo au primit recunoaștere nu doar pentru priceperea lor fizică și contribuția la economia locală, ci și ca un simbol al împuternicirii femeilor prin societăți matriarhale.
Cunoștințele și înțelepciunea au fost transmise din generație în generație, asigură Centrul Cultural Coreean din Argentina pentru Джерело новини. «Haenyeo de pe insula Jeju au stabilit o cultură unică în care este valorificată coexistența cu natura printr-un sistem de scufundări ecologice», notează ei. Prin obiectivul său, fotograful francez José Jeuland, fondatorul Coco Creative Studio, a avut norocul să surprindă esența femeilor, a căror tradiție este pe cale de dispariție. Jeuland își amintește clar prima sa vizită în Jeju. «Am închiriat o motocicletă și am cutreierat insula. De fiecare dată când vedeam o haenyeo pe coastă, mă opream. Stăteam acolo, observând, încercând să-i înțeleg rutina, viața», povestește el. Ceea ce l-a surprins cel mai mult a fost vitalitatea care emana de la aceste femei, multe dintre ele având între 60 și 80 de ani. «Sunt sănătoase, active. Par să aibă o energie inepuizabilă. În multe țări, când oamenii se pensionează, tind să devină mai sedentari, dar ele continuă să se scufunde în apă», este de părere el. Ele, în schimb, rămân sănătoase. Pentru el, este clar că această activitate nu doar le menține în viață, ci le oferă o vitalitate unică.
Într-una dintre vizitele sale, Jeuland a avut ocazia să fotografieze un grup de aproximativ 20 de femei. A doua zi, una dintre ele a murit în timpul unei scufundări. Este o activitate solicitantă și, având în vedere că multe sunt în vârstă, se pot suprasolicita. «Este greu», spune el.
Fiecare ieșire pe mare face parte dintr-un ciclu care, pentru ele, este la fel de natural ca respirația. Pentru haenyeo, oceanul nu este doar un loc de muncă, ci este un partener de viață, un aliat care le-a însoțit din copilărie până la bătrânețe.
