În câteva cuvinte
Pană majoră de curent din 28 aprilie în Spania a generat o amplă dezbatere despre starea și viitorul sistemului energetic național. Experții subliniază necesitatea urgentă a tranziției către surse regenerabile și a investițiilor în infrastructură pentru a asigura securitatea și decarbonizarea în fața provocărilor climatice.
În Spania are loc o dezbatere intensă după pana de curent din 28 aprilie. Ce s-a întâmplat? De ce? Ce ar trebui să facem? Departe de o analiză calmă și constructivă, asistăm acum la o luptă grăbită pentru a trage spuza pe turta fiecăruia.
Nu vedem soluții coordonate, ci mai degrabă propuneri simple, individuale. În aceste momente nu pare foarte potrivit să bați, cu mai mult sau mai puțin succes, un tambur foarte mare care dă o singură notă, ci să cânți într-o orchestră cu zeci de instrumente în care fiecare își are partea sa.
Uităm contextul în care au loc pana de curent și dezbaterile. Ne aflăm într-unul dintre cele mai rele scenarii climatice pe care știința le-a prezentat: temperaturile cresc peste așteptări, făcând imposibilă cultivarea pe suprafețe mari ale planetei, aducând cu sine evenimente meteorologice din ce în ce mai extreme și periculoase și amenințând supraviețuirea și bunăstarea a milioane de oameni. 2024 a fost cel mai cald an de când există înregistrări meteorologice, în medie atmosferică față de era preindustrială, intrând astfel în condiții de mare insecuritate climatică. De asemenea, Europa este continentul care se încălzește cel mai rapid, iar Spania țara cu cele mai mari impacturi fizice, de mediu, sanitare și economice prevăzute pentru zonă. Principala cauză a acestei încălziri, nu trebuie uitat, este arderea combustibililor fosili: cărbune, petrol și metan, sau „gaz natural”.
Provocarea, prin urmare, are două fețe: trebuie să asigurăm accesul actual la o energie sigură, dar, în același timp, trebuie să decarbonizăm economia pentru a asigura viitorul. Semnalul de alarmă pe care îl reprezintă pana de curent de săptămâna trecută ar trebui să ne oblige pe toți să ne oprim și să gândim. Reflecția inevitabilă va fi utilă doar dacă se face liberă de ideologii, dintr-o abordare pur tehnică și științifică, și dacă propune schimbările necesare pentru a asigura îndeplinirea simultană a obiectivelor de securitate energetică și decarbonizare a economiei.
Mare avantaj al furorii dezbaterii energetice din ultima săptămână este că toate soluțiile au fost deja puse pe masă. Dezavantajul este că au fost puse ignorându-se una pe alta. Să facem o revizuire raționată a principalelor soluții vehiculate în aceste zile:
- Continuarea impulsului pentru energiile regenerabile, atât solară, cât și eoliană.
- Menținerea centralelor nucleare existente ca bază și armonizare a mixului energetic, urmând modelele Consiliului de Securitate Nucleară. Construirea de noi centrale nucleare lipsește de logică economică, temporală, de mediu și practică. Prin menținerea duratei de viață prevăzute a centralelor existente pentru a ajuta la stabilizarea sistemului energetic intermitent intrinsec energiilor eoliene și solare, este posibilă consolidarea sistemului cu tehnologii inerțiale și de stocare care, în cele din urmă, să nu necesite menținerea unei energii atât de costisitoare, poluante și periculoase cum este energia nucleară de fisiune.
- Revizuirea cadrului fiscal actual al energiei și a noilor taxe pentru centralele nucleare.
- Creșterea interconectării cu cel puțin 15 GW și nu cu cei doar 3 GW pe care îi avem acum. De peste 15 ani, țările europene nu facilitează această interconectare, căutând să împiedice energia spaniolă să concureze cu a lor. Acesta este un fapt care contravine grav concurenței libere pe o piață unică și impulsului obiectivelor europene de decarbonizare și suveranitate energetică.
- Promovarea stocării energetice în toate formele sale, fie cu baterii, fie cu centrale hidroelectrice reversibile, fie cu alte tehnologii.
- Implementarea reformelor legii Securității Naționale propuse în 2021 pentru a face față pandemiilor și crizelor, asigurând rezerva strategică prevăzută.
- Asigurarea comunicațiilor cu o rezervă de încărcare pentru antene, un sistem radio cu unde scurte și o rețea satelitară de bază.
- Favorizarea transportului public și a vehiculelor electrice autonome.
- Aplicarea modelului Zero Trust, adică un model care nu admite că ceva are probabilitate zero, oricât de puțin probabil ar părea, și planificarea din timp a modului de minimizare a riscurilor și impacturilor, optimizând și accelerând răspunsul și recuperarea.
- Promovarea utilizării bateriilor second-life ca baterii de rezervă pentru industrii și locuințe odată epuizat primul lor ciclu de viață.
- Revizuirea pieței energetice actuale pentru a evita situațiile în care beneficiile economice ale companiilor prevalează asupra siguranței furnizării serviciului. Se impune o analiză a situațiilor în care profitul economic a dus la epuizarea apei din rezervoare în plină secetă, sau la deconectarea centralelor nucleare sau răcirea centralelor cu ciclu combinat atunci când prețul energiei este foarte scăzut. Situații care nu ar trebui să se repete.
- Abandonarea graduală, dar agilă, a subvențiilor pentru energiile fosile.
Mizăm prea mult ca să menținem eterna luptă politico-socială. Realizarea unui sistem electric cu adevărat decarbonizat, interconectat, stabilizat și competitiv pare un obiectiv unificator și stimulativ pentru toți. Nu avem nici combustibili fosili, nici uraniu, două lucruri care, de altfel, ar trebui să fie trecute în sertarul trecutului din multe motive. Dar avem din abundență soare, vânt și noi tehnologii și este momentul să le valorificăm.
