În câteva cuvinte
La Vatican începe conclavul pentru alegerea noului Papă. Procesul este marcat de incertitudine, lipsa favoriților clari și un număr mare de candidați potențiali, pe fondul diviziunilor interne din biserică. Cardinalii electori nu se cunosc suficient, făcând rezultatul votului imprevizibil.
Biserica Catolică se confruntă cu o perioadă de mare incertitudine odată cu începerea noului conclav pentru alegerea celui de-al 267-lea pontif. În ciuda celor 12 adunări pregătitoare, cardinalii electori reuniți la Vatican încă nu se cunosc bine între ei, iar favoriții clari pentru postul de nou Papă nu au apărut. Conform diverselor estimări, până la 30 de nume circulă printre posibilii candidați.
Căutarea noului șef al bisericii se concentrează pe un candidat care să combine calitățile de păstor și manager eficient. După 12 ani de pontificat ai lui Francisc, există o cerere pentru o persoană cu charismă și empatie, dar care să fie capabilă și să guverneze cu ordine, să atingă consensul și să expună clar doctrina. Deși majoritatea înclină spre continuitate, simpatiile și popularitatea nu sunt suficiente. Sunt vehiculate nume de cardinali afabili și charismatici, inclusiv candidați mai puțin cunoscuți, dar există și temeri față de experimente îndrăznețe.
Incertitudinea este amplificată de diviziunile interne care, potrivit unora, s-au accentuat în timpul pontificatului lui Francisc. Conclavul reunește 133 de cardinali din 71 de țări - un număr record. Mulți dintre ei nu se cunosc bine între ei, iar 108 participă pentru prima dată la un conclav. Se simte nevoia de a începe rapid votul pentru a clarifica situația și a evalua sprijinul real printre numeroșii papabili.
Congregațiile generale preliminare, desfășurate zilnic și încheiate recent, nu au contribuit la clarificarea ideilor așa cum era sperat. De fapt, au apărut critici, deoarece acestea au constat în succesiuni de discursuri (20-30 pe sesiune), unde fiecare cardinal vorbea despre ce considera important. Cardinalul de Tokyo, Tarcisius Isao Kikuchi, a mărturisit că nu a fost suficient timp pentru a înțelege cu adevărat o persoană. Unii chiar cred că adunările au fost organizate astfel în mod intenționat, poate pentru a împiedica cardinalii să se cunoască mai bine și a-i determina să se bazeze pe opiniile celor mai respectați la vot.
Cardinalul de Alger, francezul Jean-Paul Vesco, a confirmat că nu a existat un dialog real în timpul întâlnirilor și a criticat organizarea lor ca pe niște „sinoade vechi”, fără mese de discuție. Comentariul său reflectă o anumită deschidere, tipică cardinalilor numiți de Francisc, care a preferat episcopi simpli și apropiați oamenilor.
Nivelul de confuzie a fost bine ilustrat de cardinalul Ignatius Suharyo Hardjoatmodjo din Jakarta, care, participând pentru prima dată la adunări, a ascultat peste cincizeci de intervenții și a mărturisit că a simțit „o mare confuzie”.
În ajunul conclavului, a izbucnit un mic scandal legat de unul dintre cardinalii electori care a invocat motive de sănătate pentru a nu participa. Cardinalul kenyan John Njue a declarat, surprinzător, că nu fusese invitat oficial la Roma. Ulterior, nunțiatura din Kenya a confirmat trimiterea invitației, dar a invocat starea de sănătate a cardinalului. Nu este clar cum se va încheia acest incident și ce implicații ar putea avea asupra validității alegerii.
În ceea ce privește posibilii candidați, conform surselor vaticane și analizei presei italiene, cel mai puternic candidat rămâne Secretarul de Stat al Vaticanului, Pietro Parolin, care ar putea conta pe aproximativ 40 de voturi. Cu toate acestea, experții cred că acesta ar putea fi plafonul său de sprijin, având susținători atât printre progresiști, cât și printre conservatori, dar și o opoziție la fel de răspândită.
Primele voturi, care vor începe imediat după intrarea în Capela Sixtină, vor fi decisive pentru a evalua șansele lui Parolin. Dacă candidatura sa nu prinde avânt, voturile se vor redistribui. Într-o ipoteză de fum alb rapid, între al patrulea și al cincilea vot, ar putea fi el alesul. Însă dacă ultimul fum de joi este negru, jocul se deschide și ar putea apărea o surpriză.
Alternativele consolidate din partea sectorului care dorește continuitatea pontificatului lui Francisc sunt Arhiepiscopul de Marsilia, Jean-Marc Aveline; maltezul Mario Grech, mâna dreaptă a lui Bergoglio în sinoade; și consideratul favorit ascuns al acestui conclav, americanul Robert Francis Prevost. Acesta din urmă a activat decenii în Peru, are capacitate de guvernare, este conciliator, cunoaște Vaticanul și ar putea fi un bun interlocutor geopolitic, de exemplu cu Donald Trump.
De asemenea, în ultimele 48 de ore a apărut cu o forță surprinzătoare un cardinal filipinez, Pablo Virgilio David, în vârstă de 66 de ani. Deși s-a remarcat prin intervenția sa, este un necunoscut la Roma și nu are experiență în curie, iar o bună parte a cardinalilor caută pe cineva capabil să gestioneze Vaticanul.
Presa italiană speculează de săptămâni că există alți doi candidați italieni puternici care ar putea fi a doua opțiune în cazul eșecului lui Parolin: președintele episcopilor, Matteo Zuppi, și patriarhul Ierusalimului, Pierbattista Pizzaballa, care are sprijin în sectorul conservator. Șansele filipinezului Luis Antonio Tagle par să fi scăzut.
Toate calculele se vor încheia odată cu începerea votului. Cardinalii au asistat la anularea Inelului Pescarului și a sigiliului papal al lui Francisc, simbolizând sfârșitul pontificatului său. Un nou inel îl așteaptă pe următorul, cel de-al 267-lea pontif al Bisericii Catolice.
