În câteva cuvinte
Articolul analizează rolul Uniunii Europene ca spațiu al libertății și potențial refugiu. Autorul susține că, în ciuda tuturor neajunsurilor, UE este cel mai bun loc de trai pentru democrați. Principala amenințare pentru Uniune este complacența susținătorilor săi.
În era provocărilor globale, mulți își pun întrebarea: unde ne-am putea retrage dacă situația ar deveni insuportabilă? În trecut, chiar și în cele mai grele vremuri interbelice, existau orașe precum Paris, Londra sau Ciudad de México, capabile să ofere adăpost, în pofida excepțiilor tragice precum soarta lui Walter Benjamin.
Astăzi, găsirea unei astfel de țări pentru un potențial "exil" pare mai dificilă. Multe par prea fragile sau imperfecte. Cu toate acestea, există opinia că cel mai bun loc pentru un democrat este însăși Uniunea Europeană. Poate că nu este momentul să dăm mâinile în jos și să ne gândim la fugă, căci dacă susținătorii unei Europe unite cedează prea devreme, Uniunea va rămâne în mâinile celor care nu au crezut niciodată în cauza comună. Cea mai mare amenințare internă astăzi nu vine nici de la naționaliști, nici de la stânga eurosceptică, nici de la dreapta orbaniană sau lepenistă, ci de la noi înșine, europeniștii care considerăm UE un dat, un peisaj natural, o "destinație manifestă" care, cu poticneli și regrese, ar ajunge să formeze niște State Unite ale Europei.
Poate că societățile europene pot suporta contradicțiile și opozițiile lor interne. Chiar și cei mai înverșunați susținători ai Brexit-ului par să regrete uneori și să simtă lipsa unei birocrații la Bruxelles pe care să dea vina pentru necazurile lor. Însă cu greu vor supraviețui presiunii externe care îi strânge ca într-un clește din est și din vest, dacă noi, europeniștii, nu ne convingem și nu suntem capabili să îi convingem pe ceilalți că trăim în cea mai bună dintre lumile posibile.
Cu toate slăbiciunile sale, inechitățile, birocrația sa kafkiană și cinismul său elitist, europenii nu am trăit niciodată mai bine și mai liber decât de când am decis să suprimăm frontierele și să încercăm un simulacru de meganațiune fără sentimente naționale. O Europă mai integrată, democratică și reprezentativă poate garanta și extinde acest spațiu de libertate plurală care, în cea mai bună versiune a sa, are o aspirație de cetățenie universală.
Scopul nu este doar să ne putem "exila" în propria noastră țară, care se numește Europa, ci să devenim refugiu pentru cei care împărtășesc vechile valori republicane și nu le mai găsesc în națiunile lor.
