În câteva cuvinte
Veteranul apărării lui Inter, Francesco Acerbi, a devenit un erou al echipei, marcând un gol crucial în semifinală. Drumul său spre succes a trecut prin încercări personale grele: Acerbi a învins cancerul de două ori și a depășit dependența de alcool.
Veterenul apărării lui Inter, Francesco Acerbi, poate fi numit un adevărat erou. Pe teren, el și-a arătat spiritul de luptă, marcând un gol crucial în semifinala care a ajutat echipa să întoarcă soarta meciului și să se apropie de finală. Emoțiile sale de după gol, când și-a scos tricoul, dezvăluind numeroase tatuaje pe trunchi, spuneau multe. Aceste tatuaje nu sunt doar desene, ci simboluri ale suferințelor trăite, urme ale unei vieți deloc ușoare.
În spatele aparenței sale puternice se ascunde un om care a învins cancerul de două ori. Prima confruntare cu boala a avut loc la scurt timp după transferul la Sassuolo în 2013. La acea vreme, viața sa era departe de a fi ideală: Acerbi se lupta cu dependența de alcool, încercând să înece durerea provocată de moartea tatălui său, cu care avusese o relație complicată.
Una dintre cele mai emoționante amintiri ale lui Acerbi a fost împărtășită într-un interviu, povestind despre întâlnirea cu un băiețel pe nume Elias într-un centru oncologic. Povestea copilului care știa că mai are de trăit doar câteva luni, dar care totuși își păstra capacitatea de a râde și de a iubi, l-a marcat profund pe Francesco și l-a făcut să reevalueze multe lucruri. Acerbi însuși era deja de două ori în remisie după ce luptase cu cancerul testicular.
Cariera sa în fotbal a început relativ târziu – a debutat în Serie A la 23 de ani pentru Chievo. La scurt timp, a primit o ofertă de la Milan, echipa cu care ținea din copilărie. Dar la acea vreme trecea prin pierderea tatălui și, după propria mărturisire, nu s-a comportat ca un profesionist. "Nu am acordat importanța cuvenită tot ceea ce se întâmpla atunci", își amintește Acerbi din perspectiva veteranului. "Nu m-am comportat ca un profesionist", descrie el acea perioadă.
Transferul la Sassuolo, un club nou promovat în Serie A, a fost un fel de balsam, dar exact atunci l-a lovit boala și dependența a reapărut. Un punct de cotitură a venit când a conștientizat puterea minții. Luând pastile considerate antiemetice în timpul chimioterapiei, simțea ușurare, până când medicul a descoperit că de fapt lua un laxativ. "Și atunci mi-am dat seama de puterea minții, că simțeam cum greața dispare când luam un laxativ". Acest episod l-a ajutat să ia decizia de a renunța la alcool.
Vara anului 2014 a dedicat-o antrenamentului, s-a îndepărtat de compania proastă. "Până atunci jucam pentru tatăl meu, el nu mai era și am încercat să uit prin băutură. Mi-am dat seama că trebuie să joc pentru a mă face fericit pe mine însumi". Un atac de panică într-o noapte în care au revenit fantomele trecutului l-a readus definitiv pe drumul cel bun.
"Nu mă respectam pe mine însumi, dar cancerul a fost norocul meu", explică Acerbi acum. Mai ales recidiva. "Când am aflat că o am din nou, m-am gândit imediat la toate oportunitățile pe care le risipisem. Dacă nu ar fi fost asta, nu m-aș fi impus niciodată la cel mai înalt nivel". Pe parcurs a avut și un test pozitiv datorită tratamentului, un moment neplăcut depășit la contra-analiză. Iar o progresie profesională care de șase ani l-a transformat într-un obișnuit al convocărilor la națională, cu care a devenit campion european în 2021, chiar dacă a văzut ultimele trei meciuri de pe bancă.
A fost titular în cele patru sezoane la Lazio și acum în cele trei la Inter, unde este un om de încredere pentru Simone Inzaghi, antrenorul cu care lucrase și la Roma. Antrenorul a fost criticat atunci când a insistat să transfere în vara lui 2022 un veteran de 34 de ani, fost milanist, pentru a conduce centrul defensivei lui Inter. S-a spus că este un capriciu. Acum puțini mai cred asta.
