În câteva cuvinte
Articolul vorbește despre cuvintele amuzante și emoționante pe care copiii le pronunță greșit în timp ce învață limba. Bazându-se pe poveștile părinților, articolul prezintă exemple de astfel de cuvinte și expresii «infantile» care devin parte din amintirile de familie.
Cât de des cuvintele și expresiile amuzante ale copiilor devin parte din folclorul familial, amintiri calde despre timpul când lumea abia se deschidea în fața celui mic?
Recent, un jurnalist a povestit despre fiica unor prieteni de-ai săi, care abia învață să vorbească. El a remarcat cât de important este să păstrăm aceste formulări unice ale copiilor, căci ele sunt o reflectare a viziunii pure, necorupte asupra lumii și repere neprețuite în fluxul timpului.
Inspirați de această idee, numeroși cititori au început să-și amintească și să împărtășească «ultimele cuvinte» pe care copiii lor (sau ei înșiși în copilărie) le-au pronunțat greșit, înainte ca lumea «adultă» să-i corecteze. Aceste cuvinte, în ciuda incorectitudinii lor, sunt pline de tandrețe și devin glume interne în cercul familiei.
Iată doar câteva dintre aceste exemple emoționante de cuvinte amuzante ale copiilor:
Viețuitoarele și corpul uman
- Un copil, studiind părți ale corpului, a declarat cu mândrie, arătând spre bărbie: «Acesta este pimenton!» (în loc de «bărbie»).
- «Când fiul meu nu va mai spune ‘tutuda’ în loc de ‘broască țestoasă’, va fi sfârșitul unei ere», – oftează o altă mamă.
- În copilărie puteau apărea astfel de perle precum «alfacochas», «calameon» sau «alviculares» pentru a desemna animale sau părți ale corpului.
- Cineva își amintește și acum cu zâmbetul pe buze cum le cerea părinților să-l ducă la zoo să vadă «hipotatimi» (hipopotami).
- Clasica «murciegalo» (liliac).
- Un băiețel de trei ani, abia învățând despre diferența dintre bărbați și femei la grădiniță, a șocat familia la masă, arătând spre adulți și strigând denumirile organelor reproductive.
Viața de zi cu zi
- Copiii transformă lucrurile obișnuite în ceva extraordinar prin cuvintele lor: culoarea «gastaño» (castaniu) a părului, «cocholate» (ciocolată) preferată.
- În copilărie se puteau «abrucha» (încheia/lega), purta «calcinzollos» (șosete) și folosi «arreglamientas» (unelte).
- Au rămas memorate cuvinte de genul «pamolitas» (biscuiți?), «capotabl» (decapotabilă), păr «mare» în loc de lung.
- «Al meu spune ‘manquetilla’ (ceva de genul ‘mănuși mici’), și nu-l corectăm pentru că sună drăguț», – împărtășește un părinte.
- Amintirile despre «fiores» (tăiței/paste) și «cocholate» provoacă zâmbete.
- Copiii mai mari își amintesc cum odată se temeau să nu se transforme într-un «vambiro» (vampir).
Expresii care au logica lor
- Rugămintea «Mama, nu pleca fărămine», când părintele pleacă la muncă.
- Amintirea înainte de plecarea cu mașina: «Mama, încă nu suntem ‘centurați’ (cu centurile de siguranță), nu porni mașina!»
- «Patal patal» în loc de «fatal».
- Răspunsul la explicația că tot ce urcă, coboară: «Nu, mami, bulbucele nu coboară».
- Adresare către bunic după operație: «Bunicule, pe tine încă nu te-au ‘chirurgit’ (operat)?»
- «Eu pensia» în loc de «Eu credeam». Această expresie este uneori folosită în familie și astăzi.
- «Caricioso» în loc de «mângâietor» sau «neted» pentru a descrie ceva moale.
- O monedă dintr-altă țară – o monedă «granjeră» (de fermă?).
- «Muchopitado» în loc de «foarte repede».
- «Libroteca» în loc de «bibliotecă», pentru că «Mama, aici sunt cărți, nu biblio!»
- «Asta gustă foarte bine» – o formare logică a verbului de la cuvântul «gust».
Acestea și multe alte exemple arată cât de bogată și imprevizibilă este lumea limbajului copiilor. Ele nu sunt doar greșeli, ci mici descoperiri și dovezi unice ale modului în care copilul își însușește limba și lumea din jurul său.
