Actrița spaniolă Carolina Yuste, a cărei interpretare memorabilă în filmul «La Infiltrada» i-a adus al doilea premiu Goya, continuă să fascineze atât pe marele ecran, cât și pe scena de teatru. Acum, actrița de 33 de ani, originară din Badajoz, se pregătește pentru premiera filmului «La Canción» (Cântecul), unde o interpretează pe Massiel, câștigătoarea Eurovisionului din 1968.

Talentul lui Yuste nu se oprește la actorie; ea a publicat și un roman, «Toda mi violencia es tuya» (Toată violența mea este a ta), despre care spune că o reflectă pe ea însăși: parte furie, parte tandrețe, două elemente pe care încearcă constant să le armonizeze în sine și să le folosească în munca sa. Cariera ei este în plină ascensiune după un an prolific, plin de premii, inclusiv cel mai recent Goya. De asemenea, este activă în teatru, cu spectacole precum «Prostituție» de Andrés Lima sau, recent, o adaptare a romanului Carmen Martín Gaite, «Scufița Roșie în Manhattan».

Într-un interviu recent, actrița a vorbit despre starea ei după acest an tumultos: «Sunt bine, calmă. Conștientizarea faptului că sunt bine îmi generează calm. Pot ajunge să fiu tristă sau să mă simt rău, dar de obicei nu rămân în vârtejul suferinței. Accept emoțiile așa cum vin și încerc să le folosesc pentru alte lucruri». Ea a subliniat importanța de a nu cataloga emoțiile doar ca fiind bune sau rele. «Tristețea, furia – pentru mine, ambele au un sens pozitiv în viață», crede Yuste. Furia, în opinia ei, poate fi o forță motrice care te scoate din starea de tristețe și te mobilizează chiar pentru a crea ceva.

Carolina Yuste a împărtășit deschis experiența sa de hărțuire școlară în adolescență, în jur de 13-15 ani. Ea crede că acest lucru s-a datorat «unei incapacități absolute de a gestiona emoțiile» din partea colegilor săi. «A fost mai mult legat de cum eram eu. Deși, evident, mă numeau grasă, asta venea la pachet. Uneori credem că hărțuirea o suferă persoane timide sau introvertite, dar nu este adevărat. Eu am fost mereu extrovertită, expansivă, directă, dar cred că, la anumite vârste, cu astfel de caractere, încep să apară probleme și din acest motiv. Nu știu dacă se poate numi invidie sau frică…», a povestit actrița, adăugând că vede în aceasta o proiecție a frustrărilor, rănilor și durerii altora.

Experiența, spune Yuste, a ajutat-o să înțeleagă pe cei care au hărțuit-o. Întrebată despre iertare, ea a răspuns: «Am suferit hărțuire școlară, da. E frumos să ierți, deși depinde de zi. Sunt momente în care sunt recunoscătoare pentru experiență și altele în care nu, și îmi spun: de ce a trebuit să trec prin asta? Aș fi învățat să reacționez altfel, dacă nu». Cu toate acestea, privind la persoana care încearcă să devină și la oamenii din jurul ei, actrița simte atât de multă dragoste și recunoștință încât crede că totul, inclusiv acea experiență, a conturat-o. «Sunt recunoscătoare fără a simți nevoia sau dorința de a bea o cafea cu ei. Nu am niciun interes să fiu prietenă cu ei, dar nici nu port resentimente. Să numim monștri oameni atât de tineri este o greșeală; la acele vârste, cine știe ce probleme aveau. Nu cred că ființa umană este un animal rău din fire, că ne naștem cu gena răutății. Are legătură cu circumstanțele, frica, furia, angoasa existențială pe care nimeni nu ne învață să o canalizăm», a subliniat Carolina Yuste.

Actrița a descris, de asemenea, orașul său natal, Badajoz, ca locul unde se simte cel mai relaxată și în largul ei. A plecat pentru a-și urma visurile la Madrid și crede că sacrificiul a meritat. Carolina a crescut într-o familie cu înclinații artistice: mama a fost frizeriță cu talent pentru cântat și pictat, iar tatăl, pictor de meserie, lucra în marketing. Părinții au încurajat-o de mică spre artă, ceea ce, spune ea, este «puțin vina lor» că a devenit actriță. Inițial, voia să fie dansatoare, dar a ajuns la școala de teatru dintr-o «furie» – nu a fost acceptată la o altă academie din prima încercare.

Carolina Yuste a menționat două momente cheie în cariera sa: munca la spectacolul «Prostituție», despre care spune că «a zguduit pe toată lumea», și momentul în care a realizat că își poate plăti singură chiria. Filmul «Carmen și Lola», care i-a adus primul Goya, a fost fundamental, dar a avut un buget redus. Stabilitatea financiară a venit mai târziu și i-a adus mult-așteptatul «calm» – posibilitatea de a merge la audiții nu din necesitate, ci din dorință.

Reflectând la noul ei rol în «Scufița Roșie în Manhattan», unde joacă un personaj diametral opus celor anterioare, «puternice», Yuste a recunoscut că la început se temea să nu facă personajul prea «dulceag». Dar apoi a înțeles că trebuie să fie ea însăși, iar în ea există și puritate, inocență și bucurie. Această experiență a ajutat-o să realizeze că emoțiile «luminoase» sunt la fel de importante, sau chiar mai importante, decât intensitatea care ne atrage la partea întunecată. «Poate asta înseamnă că m-am maturizat bine și încep să mă bucur de viață», a concluzionat Carolina Yuste.