Imaginea lui Amy Winehouse ținând un pahar în mână aparține iconografiei esențiale a anilor 2000.

Nimeni nu și-o amintește pe cântăreață cu o carte în mână. Cu toate acestea, cărțile au fost mereu prezente în viața ei. În timpul turneelor, alterna pe Charles Bukowski, scriitorul care a disecat cel mai bine alcoolismul și alte infernuri în literatura sa, cu romane polițiste, după cum și-a amintit unul dintre muzicienii ei în urmă cu câteva săptămâni în Porto (Portugalia), unde librăria Lello expune biblioteca personală a cântăreței și compozitoarei britanice, care în 2011 a intrat în clubul blestemat al talentelor excepționale și chinuite care mor la 27 de ani (vezi Janis Joplin, Kurt Cobain sau Jim Morrison). Fiind atât de scrutată și urmărită, este dificil de crezut că există lucruri ignorate în biografia lui Amy Winehouse. Pasiunea ei pentru cărți ar putea fi una dintre ele. Nimeni nu părea interesat să investigheze această fațetă, deși ea însăși mărturisise într-un interviu pentru The Guardian în 2007 că nu călătorește niciodată fără "o carte bună", că citește de toate și că este fan al romanelor grafice. "Pot petrece mult timp în librării doar uitându-mă", afirma ea.

O parte din colecția de cărți a lui Amy Winehouse expusă în librărie. Miguel Pereira (Librăria Lello).

La câțiva ani după moartea ei, când a fost inaugurată expoziția Amy Winehouse: A Family Portrait la Londra, fratele ei, Alex, își amintea că pe podeaua camerei ei din adolescență se aflau romane de dragoste de Jackie Collins, în timp ce în dulap ținea cărțile lui Dostoievski: "Amy se simțea puțin rușinată de cât de inteligentă era de fapt". Colecția achiziționată de Lello pentru o sumă nedezvăluită — evaluarea prealabilă a licitației celor 230 de cărți din lot oscila între 80.000 și 90.000 de euro — arată pe cineva care poate a căutat în cărți complicitatea care i-a lipsit în anturajul său și care și-a fundamentat pe ele un talent natural pentru scrierea de cântece. O bibliotecă, și a ei, este o geografie netransferabilă, care uneori oferă mai multe informații decât un act de identitate. Biblioteca lui Winehouse ajută la înțelegerea evoluției sale de la lecturile romantice pe care le împrăștia pe podeaua camerei sale în adolescență până la căutarea de referințe când deja triumfase și trăia zguduită de o faimă mondială unde scandalurile aveau mai multă acoperire decât concertele. În colecția autoarei hitului Rehab, care avea să devină imnul autobiografic al albumului Back to Black, al doilea și ultimul album, coexistau Mihail Bulgakov, James Ellroy, Salinger, Cehov, Arthur Miller, Scott Fitzgerald, Hillary Mantel și J. K. Rowling. Abundă literatura beat și underground, poate pentru a explora vieți dezrădăcinate care au depășit uneori multe limite. Și biografii ale celor care au atins gloria și s-au pierdut în abisuri înaintea ei, precum Bob Marley, Frank Sinatra sau Boy George.

Cele două sute de titluri, care sunt expuse în sala Gemma, un spațiu amenajat la subsol unde proprietarii Lello își expun cărțile de colecție și manifestul în apărarea lecturii, nu o transformă pe Winehouse într-o bibliofilă. Dar dezvăluie o fațetă ignorată de tabloide, care au găsit în dependențele, bolile și dezamăgirile în dragoste ale vedetei o mină de aur pentru a-și alimenta vânzările. Excesele ei vindeau mai mult decât devotamentul ei pentru benzi desenate. A acumulat clasici precum V de Vendetta sau Watchmen de Alan Moore, Epilepticul de David B., Alec de Eddie Campbell sau Black Hole (Gaura Neagră) de Charles Burns. A citit Robert Crumb, Adrian Tomine, Craig Thompson și Possy Simons, dar pe altarul ei s-au situat fără îndoială frații Jaime și Gilbert Hernández. A păstrat până la 17 opere ale desenatorilor americani.

Este probabil ca o bandă desenată să fi fost ultima sa lectură neterminată. "Credem că al treilea volum din Torpedo a fost una dintre ultimele lucrări pe care le-a cumpărat și pe care nu a mai apucat să o citească. Cartea a apărut în martie și ea a murit în iulie 2011", explică Aurora Pedro Pinto, responsabila de la Lello, care figurează mereu în listele celor mai frumoase librării din lume. Contrar legendei răspândite, Lello nu a inspirat scene din Harry Potter lui J. K. Rowling, care a lucrat ca profesoară de engleză în Porto, dar spațiul său se potrivește perfect cu decorul sagăi datorită vitraliilor sale și a unei scări roșii iconice.

Cert este că Lello a profitat de confuzie pentru a deveni una dintre cele mai frecventate librării din lume, cu 1,2 milioane de vizitatori pe an. De asemenea, una dintre cele mai profitabile, cu vânzarea a un milion de cărți anual datorită sistemului pe care l-au conceput Avelino și Aurora Pedro Pinto după ce au cumpărat-o în 2015. Pentru a o vizita este necesar să cumperi un bilet, care ulterior se scade din achiziția unei cărți. "Când am ajuns era o clădire foarte degradată, chiar și ploua înăuntru. Oamenii intrau, fotografiau interiorul și plecau. Am ezitat dacă să o transformăm într-un muzeu sau să o menținem, dar ne-am gândit că nebunia face parte din identitatea acestei librării, care a fost deschisă în 1906 într-o țară cu majoritatea populației analfabetă. Acum, din 10 vizitatori, șapte cumpără o carte", explică responsabila de la Lello.

Lista de invitați la o petrecere, scrisă de Amy Winehouse într-una dintre cărțile sale. Librăria Lello.

Amy Winehouse a folosit uneori cărțile ca caiete, unde putea nota fericirea pentru o întâlnire la cinema într-o duminică în Camden cu un băiat (a umplut pagina de inimioare), scrie o succesiune de rime poate pentru un nou cântec sau notează lista de invitați la o petrecere, care o includea pe cântăreața Kelly Osbourne și pe tatăl ei, cu 20 de însoțitori. Viața se intersecta cu lecturile și uneori lăsa urme.