În câteva cuvinte
Articolul abordează problema alcoolismului subdiagnosticat în România, subliniind impactul acestuia asupra sănătății publice. Se evidențiază necesitatea unei abordări proactive și a unei mai bune conștientizări a riscurilor asociate consumului excesiv de alcool pentru a preveni consecințele grave.
Nu spunem nimic nou dacă afirmăm că alcoolul este omniprezent în România. De la reuniuni de familie la mese de afaceri, la nunți și înmormântări, alcoolul pare să cimenteze relațiile sociale. Paradoxal, țara se confruntă cu o reticență în a recunoaște excesele. O problemă alarmantă este reprezentată de miile de persoane cu tulburare de consum de alcool (TCA) care ajung la medic, dar problema lor nu este detectată. Nu pentru că simptomele lipsesc, ci pentru că sistemul pare deficitar în identificarea lor.
Conform studiilor recente, TCA este un „sindrom cronic, recurent și cu remisie intermitentă, care persistă în ciuda problemelor de sănătate și sociale pe care le generează”. Cu toate acestea, în cabinetele medicilor de familie, alcoolismul rămâne o problemă ascunsă. Protocoalele sunt eficiente când sunt aplicate, testele de depistare la fel, dar stigmatul împiedică pacienții să vorbească deschis despre consumul lor. Nu este neobișnuit ca analizele să indice valori crescute ale transaminazelor, semnalând potențiale leziuni hepatice, dar recomandarea este adesea doar de a consuma mai puțin alcool.
Mulți oameni justifică consumul excesiv, invocând doar „weekend-urile” sau „ocaziile speciale”. Rușinea și teama de judecată sunt factori importanți. Realitatea este că mulți se află într-un echilibru fragil între negare și mahmureală.
Studiile arată că alcoolul este un obstacol major în identificarea și tratarea TCA. Stigmatul face ca mulți pacienți să își ascundă consumul chiar și de medici. Alcoolicul nu este întotdeauna persoana care doarme pe stradă, ci poate fi și avocatul care bea o jumătate de sticlă de vin după muncă sau părintele care nu-și mai amintește ultima dată când a comandat o răcoritoare în compania prietenilor.
Medicina a evoluat, existând biomarkeri pentru detectarea abuzului de alcool, dar aceștia sunt subutilizați. De ce? Pentru că încă ne bazăm pe declarațiile pacienților, ceea ce duce la incertitudine diagnostică. Consecințele nedepistării alcoolismului sunt grave: boli hepatice, cancer și complicații cardiovasculare. Este crucială o schimbare în diagnosticarea alcoolismului, incluzând chestionare și biomarkeri, dar și o revizuire a prejudecăților profesioniștilor din domeniul sănătății.
