Mateo are 14 ani &ș;i de un an nu mai merge la liceul său public din Cantabria, Spania. Într-o diminea&ț;a de martie 2024, după ce notele sale scăzuseră brusc în evaluarea anterioară, s-a trezit spunând că nu mai vrea să meargă la cursuri. «A rămas în pat, plângând, cu anxietate. Nu spunea nimic. Doar că nu vrea să meargă», poveste&ș;te mama sa, Inma. Numele ei &ș;i al adolescentului au fost schimbate în acest articol pentru a le proteja intimitatea. Văzându-l atât de rău, în aceea&ș;i lună l-au dus pe băiat la urgen&ț;e, iar în fa&ț;a unui psihiatru a relatat că este victimă a hăr&ț;uirii &ș;colare. «A povestit că primea palme peste ceafă &ș;i picioare, &ș;i că îi dădeau jos pantalonii &ș;i lenjeria intimă în fa&ț;a celorlal&ț;i», adaugă Inma. Mateo are abilită&ț;i cognitive înalte, dar &ș;i Tulburare din Spectrul Autist (TSA) grad 1, cel mai pu&ț;in intens, care îi afectează u&ș;urin&ț;a de a lega rela&ț;ii sociale &ș;i, în acest caz, pare dificil să vorbească deschis despre ce s-a întâmplat.

Pese eforturilor familiei, încercările de reintegrare în liceu nu au avut succes. Iar institu&ț;ia de învă&ț;ământ a refuzat atât să activeze protocolul pentru hăr&ț;uire (deoarece nu recunoa&ș;te situa&ț;ia ca atare), cât &ș;i să îi ofere învă&ț;ământ la domiciliu sau online. Consiliul pentru Educa&ț;ie din Cantabria se limitează să spună că este «un caz foarte complex» &ș;i să asigure că mai multe departamente sunt implicate în căutarea unei solu&ț;ii.

Mama sus&ț;ine că, printre pu&ț;inele sprijine găsite în acest an, se numără cel al Lourdei Verdeja, pre&ș;edinta asocia&ț;iei cantabrice Toleran&ț;ă 0 la Bullying. Verdeja, fără a oferi indicii care să permită identificarea, arată un mesaj audio de WhatsApp primit în acea diminea&ț;ă de aprilie de la o altă adolescentă. Fata s-a ascuns într-o baie a &ș;colii pentru a nu fi auzită &ș;i, printre lacrimi, a înregistrat un mesaj povestind că un grup de colegi a insultat-o din nou &ș;i i-a spus că toată lumea o ură&ș;te. «Există mul&ț;i Antonios», spune Verdeja, referindu-se la băiatul cu paralizie cerebrală pe care al&ț;i elevi l-au maltratat în timp ce îl filmau, la liceul Torres Quevedo din Santander, într-un videoclip devenit viral în martie. Cazul său, la fel ca cel al altui băiat agresat fizic &ș;i sexual în liceul său din Almendralejo, Extremadura, sunt exemple ale gravei probleme pe care Spania o are cu hăr&ț;uirea &ș;colară &ș;i ale ineficien&ț;ei sistemului educa&ț;ional în a o combate, a repara victimele &ș;i a corecta comportamentul agresorilor. Ambele evenimente, la care se adaugă pe plan fictiv serialul britanic «Adolescen&ț;ă» («Heartstopper» - *n.tr.: titlul original &ș;i popular al serialului, de&ș;i textul spaniol nu îl specifică explicit, se referă probabil la un alt serial britanic, posibil «Sex Education» sau altul cu tematică similară, adaptăm generic*), difuzat pe Netflix, care narează cazul unui băiat de 13 ani ce ucide o colegă de clasă influen&ț;at de con&ț;inuturile misogine de pe internet, au generat un anumit climat de alarmă în jurul genera&ț;iei care parcurge acum drumul dintre copilărie &ș;i vârsta adultă.

Este justificată această atmosferă? Este fidel portretul care se conturează? Datele nu par să sus&ț;ină această idee, de&ș;i includ semnale îngrijorătoare, referitoare în special la sănătatea mintală, &ș;i eviden&ț;iază o mare problemă: cre&ș;terea vertiginoasă a infrac&ț;iunilor sexuale comise de minori. Cazurile deschise împotriva lor pe acest motiv au crescut cu 74% între 2018 &ș;i 2023. Raportul Procuraturii Generale a Statului din anul 2024 men&ț;ionează, în acest sens, că infrac&ț;iunile de violen&ț;ă sexuală atribuite minorilor sunt în cre&ș;tere de aproape un deceniu, «de&ș;i cea mai mare cre&ș;tere s-a produs începând cu anul 2021, într-o spirală alarmantă care nu încetează să crească». Procurorii atribuie acest fenomen, printre al&ț;i factori, «accesului timpuriu la con&ț;inuturi pornografice inadecvate fără o educa&ț;ie sexuală &ș;i în valori corespunzătoare». Utilizarea fără filtre a dispozitivelor digitale individuale apare constant în explica&ț;iile exper&ț;ilor &ș;i în documentele consultate ca unul dintre factorii de risc specifici cu care se confruntă actuala genera&ț;ie de adolescen&ț;i.

Dacă se observă totalul cauzelor penale deschise împotriva adolescen&ț;ilor, varia&ț;ia între 2018 &ș;i 2023 este, în schimb, mică: o cre&ș;tere de 5%. Comportamentele antisociale, care includ atât ac&ț;iuni delictuale (furtul unei gen&ț;i), cât &ș;i altele care nu sunt (evitarea plă&ț;ii biletului de autobuz), au rămas stabile între 2018 &ș;i 2022, afirmă Ana Villafuerte, cercetătoare la Universitatea din Cádiz, citând analiza periodică Health Behaviour in School-aged Children (HBSC). Un raport sus&ț;inut de Organiza&ț;ia Mondială a Sănătă&ț;ii (OMS), care colectează numero&ș;i indicatori &ș;i are în Spania un e&ș;antion de 40.495 de tineri între 11 &ș;i 18 ani. În general, comportamentele antisociale tind să crească pe parcursul adolescen&ț;ei &ș;i scad la sfâr&ș;itul etapei ca urmare, printre al&ț;i factori, a procesului de maturizare cerebrală – sistemul lor limbic, responsabil pentru deciziile impulsive, este similar cu cel al adul&ț;ilor, în timp ce cortexul prefrontal, responsabil de controlul acestor impulsuri, este încă imatur, subliniază Villafuerte.

&Ș;i cazurile de hăr&ț;uire &ș;colară, de fapt, s-au redus în ultimele decenii. În 2002, 24% dintre tineri declarau că au fost maltrata&ț;i de colegi cel pu&ț;in o dată în ultimele două luni, conform HBSC, iar procentul s-a redus la jumătate în 2018 (ultimele date disponibile). O scădere notabilă confirmată, comparativ cu 2009, &ș;i de un alt studiu realizat în 2023 de Unitatea de Psihologie Preventivă a Universită&ț;ii Complutense din Madrid &ș;i Funda&ț;ia ColaCao, la care au participat 20.266 de elevi.

Viziunea pesimistă asupra adolescen&ț;ei nu este nouă, semnalează Carmen Moreno, profesoară de Psihologie Evolutivă la Universitatea din Sevilla &ș;i cercetător principal al studiului HBSC în Spania. «Face parte dintr-un stereotip foarte vechi. Ne produce un anume vertij modul lor de a aborda anumite aspecte ale vie&ț;ii &ș;i ni se pare că nu sunt pregăti&ț;i pentru ce îi a&ș;teaptă la vârsta adultă. În studiul HBSC, ne-am săturat să prezentăm rezultatele pozitive pe care le găsim, unele foarte notabile, cum ar fi scăderea consumului de alcool &ș;i tutun, fără ca aproape nimeni să le preia, sau mult mai pu&ț;in decât ar face-o dacă ar fi invers».

Serialul Netflix men&ț;ionat, continuă Moreno, «este foarte bine realizat, abordează bine o temă, dar nu reflectă situa&ț;ia medie a adolescen&ț;ilor». Macro-ancheta sponsorizată de OMS con&ț;ine mai multe dovezi care invită la o privire diferită asupra acestei etape. Una dintre ele este că prăpastia genera&ț;ională care exista în alte timpuri (în genera&ț;ia ei, de exemplu, subliniază profesoara de 63 de ani) nu mai există. «Datele spun că adolescen&ț;ii no&ș;tri de astăzi, în medie, &ș;i sperăm în toate cazurile, se simt bine acasă. &Ș;i că o mare parte dintre ei au o comunicare bună sau foarte bună cu părin&ț;ii lor. Sunt lucruri care ar trebui îmbunătă&ț;ite, cum ar fi timpul pe care părin&ț;ii îl pot petrece cu copiii lor. Dar, în general, aten&ț;ia, grija, considera&ț;ia &ș;i sensibilitatea pe care le avem astăzi fa&ț;ă de copilărie &ș;i adolescen&ț;ă sunt, fără îndoială, mai mari decât în epocile anterioare».

Nici Sergi del Moral, directorul &ș;colii-liceu Les Vinyes din Castellbisbal, Barcelona, nu a perceput o înrăută&ț;ire în cei 16 ani de predare. «Nu este nimic intrinsec gre&ș;it cu adolescen&ț;a. O etapă pe care o trăim cu to&ț;ii &ș;i care este minunată, dar &ș;i complexă. Pubertatea fizică, descoperirea sexualită&ț;ii, căutarea de noi repere, apartenen&ț;a la grupul de egali, maturizarea gândirii abstracte, instabilitatea emo&ț;ională, contestarea normelor… O societate care nu î&ș;i în&ț;elege adolescen&ț;ii este o societate imatură. Iar faptul că viziunea negativă asupra adolescen&ț;ilor este un loc comun vorbe&ș;te mai rău despre societate decât despre adolescen&ț;i», afirmă el.

Faptul că în &ș;coala sa comportamentul nu s-a înrăută&ț;it nu înseamnă, nuan&ț;ează Del Moral, că nu există conflicte care perturbă puternic convie&ț;uirea. Nici că dispune de toate resursele necesare pentru a gestiona complexitatea claselor. «Dar rezolvarea conflictelor este mult mai centrată pe recunoa&ș;tere, reparare &ș;i scuze decât pe sanc&ț;iune, iar asta are consecin&ț;e asupra modului în care ne rela&ț;ionăm».

În Spania există 19.500 de &ș;coli primare &ș;i secundare, deci trebuie avut grijă cu generalizările. Cercetările arată că în &ș;colile unde situa&ț;iile de hăr&ț;uire sunt abordate corect, cazurile scad, în timp ce acolo unde nu se ac&ț;ionează sau se face gre&ș;it se poate instala o cultură care normalizează violen&ț;a, ceea ce poate duce la o cre&ș;tere a agresiunilor. María José Díaz-Aguado, pionieră în studiile pe această temă în Spania, propune observarea bullying-ului dintr-o perspectivă mai largă: «Hăr&ț;uirea &ș;colară este expresia unui model ancestral de domina&ț;ie &ș;i supunere, unde cel puternic exercită puterea supunând, distrugând o victimă care nu se poate apăra singură dacă sistemul nu o apără», afirmă ea. Violen&ț;a împotriva femeilor este o altă astfel de expresie (care uneori se comite simultan cu bullying-ul), continuă Díaz-Aguado. &Ș;i trebuie doar să privim evenimentele care zguduie lumea pentru a vedea alte exemple, adaugă ea. «&Ș;coala nu inventează acest model, îl reproduce. &Ș;i pentru a-l putea transforma, ar trebui să îi oferim mijloace».

Riscuri care pot deveni probleme

«Printre mul&ț;i profesori se răspânde&ș;te un sentiment de descurajare &ș;i oboseală; ei în&ț;eleg că ceea ce există sunt doar solu&ț;ii temporare &ș;i consideră că le lipsesc resursele pentru a face fa&ț;ă problemei», afirmă Aurora Cuevas, coordonatoarea unui studiu pentru Funda&ț;ia Cotec la care au participat 26 de &ș;coli din &ș;ase comunită&ț;i autonome. «Nu se în&ț;elege», adaugă Toni Solano, directorul liceului public Bovalar din Castellón, «de ce nu există educatori sau asisten&ț;i sociali în liceele unde sunt sute de adolescen&ț;i în situa&ț;ii de risc &ș;i excluziune socială. &Ș;i de ce nu există asisten&ț;ă psihologică suficientă pentru cre&ș;terea exponen&ț;ială a problemelor de sănătate mintală. Dacă nu anticipăm, aceste riscuri se vor transforma în probleme care, de obicei, se solu&ț;ionează doar cu exmatriculări către cine &ș;tie ce loc», semnalează el.

Procentul tinerilor spanioli de 15 ani care se declară nemul&ț;umi&ț;i de via&ț;ă a crescut între 2015 &ș;i 2022 cu 54%, ajungând la unul din &ș;ase, conform datelor Raportului PISA, organizat de OCDE. Iar cei care simt anxietate mai mult de o dată pe săptămână aproape s-au dublat, ajungând la unul din cinci, conform aceluia&ș;i studiu. José Pedro Espada, directorul Centrului de Cercetare a Copilăriei &ș;i Adolescen&ț;ei de la Universitatea Miguel Hernández din Elche, crede că în acest domeniu există motive de îngrijorare: «Tulburările clinice, cum ar fi depresia, se men&ț;in la niveluri similare cu cele de acum câ&ț;iva ani. Dar cazurile non-clinice au crescut destul de mult. &Ș;i, conform datelor noastre, ajung, de exemplu, la 25% în cazul tulburărilor alimentare la fete. Această cre&ș;tere înseamnă că există mai mul&ț;i candida&ț;i la tulburări clinice pe termen scurt &ș;i, de asemenea, că există un grup de tineri care o duc greu». Profesorul indică drept posibile cauze ale cre&ș;terii unele schimbări în modelul de cre&ș;tere a copiilor – «evitarea excesivă a frustrării copiilor &ș;i adolescen&ț;ilor este o gre&ș;eală, pentru că &ș;i prin frustrare cre&ș;tem» – &ș;i, din nou, smartphone-urile &ș;i alte dispozitive digitale, cu fluxul lor de con&ț;inuturi poten&ț;ial inadecvate sau adictive, compara&ț;iile continue induse de re&ț;elele sociale (dăunătoare mai ales pentru fete) &ș;i amplificarea capacită&ț;ii destructive a hăr&ț;uirii &ș;colare pe care le implică.

Alba Peralta are 18 ani, studiază dans contemporan, locuie&ș;te cu părin&ț;ii în Ripollet, Barcelona, &ș;i nici ea nu este de acord cu imaginea recent instalată a adolescen&ț;ei. «Nu am senza&ț;ia că există o problemă specifică genera&ț;iei mele. Văd persoane de diferite vârste care sunt, să zicem, rele sau agresive. Dar văd &ș;i persoane de vârsta mea &ș;i de alte vârste, care nu sunt a&ș;a &ș;i care încearcă să facă lumea un loc mai plăcut». Peralta nu ar putea spune dacă adolescen&ț;a părin&ț;ilor ei a fost mai mult sau mai pu&ț;in dificilă decât cea actuală («contextul este diferit», spune ea). Pe ea, în orice caz, o preocupă &ș;tirile care îi ajung aproape zilnic despre războaie &ș;i schimbările climatice; «mă întristează destul de mult că acesta este viitorul meu».

Ac&ț;ionarea eficientă împotriva hăr&ț;uirii &ș;colare este urgentă, sunt de acord to&ț;i intervieva&ț;ii. Mai mul&ț;i avertizează, totu&ș;i, că dacă privirea adul&ț;ilor asupra adolescen&ț;ilor se concentrează doar pe episoadele cele mai crude, va fi mai dificil să vadă alte nevoi ale lor care sunt, de asemenea, importante pentru bunăstarea lor. Cum ar fi orele de somn, care s-au prăbu&ș;it între 2010 (când 75% dormeau orele considerate optime) &ș;i 2022 (când doar 30% o fac), conform HBSC. Lipsa locurilor publice la formarea profesională &ș;i universitate, care îi împiedică pe mul&ț;i, mai ales din clasele populare, să studieze ceea ce &ș;i-ar dori. Sau faptul că ora&ș;ele abia oferă spa&ț;ii pentru ni&ș;te locuitori prea mici pentru a începe să meargă în baruri &ș;i prea mari pentru a continua să meargă în parcurile pentru copii.