Oricine a trăit o experiență traumatică știe că amintirile despre aceasta apar adesea în memorie, ca și cum ar fi cadre dintr-un film, redate cu încetinitorul. Acest fenomen este studiat de oameni de știință care încearcă să înțeleagă cum funcționează creierul nostru în astfel de situații.

Când ne confruntăm cu o traumă, o anumită parte a creierului responsabilă de procesarea informațiilor intră în funcțiune. Corpul răspunde cu modificări fiziologice, în special în ceea ce privește emoțiile puternice, cum ar fi frica sau groaza. În acest moment, este implicat un sistem complex, care include reglarea nervoasă și hormonală (adrenalină și cortizol), precum și memoria, ceea ce poate duce la tulburări în funcționarea hipocampului.

Ca rezultat, un eveniment traumatic, fie că este un accident de mașină sau alt incident, poate fi perceput ca o încetinire. Creierul „refilmează” experiența, o dată - pentru a salva datele, a doua oară - folosind „memoria de luptă sau de fugă”.

Înțelegerea acestor procese ajută la o conștientizare mai profundă a mecanismelor memoriei și a modului în care experiența traumatică ne afectează viața. Știința și arta, completându-se reciproc, ne ajută să înțelegem mai bine natura psihicului uman și modalitățile de a face față consecințelor traumelor.