Un obicei comun, dar adesea ascuns: mușcatul unghiilor, cunoscut științific sub numele de onicofagie, afectează între 20% și 30% din populație la nivel cronic și până la 44% ocazional. În ciuda prevalenței sale, imaginea unghiilor perfecte domină spațiul public, de la rețelele sociale la reviste de modă și evenimente mondene, alimentând un stigmat persistent.

Experții explică că onicofagia este mai mult decât un simplu tic nervos; este un comportament repetitiv auto-reglator, adesea declanșat de plictiseală, frustrare sau stres ușor. Acesta nu indică o lipsă de autocontrol, ci este un ciclu automatizat, care generează o senzație de alinare sau plăcere. Studiile pe gemeni au evidențiat o componentă genetică în acest comportament. Dr. Jon Andoni Duñabeitia, profesor de Psihologie la Universitatea Nebrija, subliniază că gestul în sine și daunele vizibile provoacă disconfort celor din jur, iar cei care își rod unghiile o fac, cel mai adesea, singuri pentru a evita judecata.

Din punct de vedere psihologic, persoanele care își rod unghiile prezintă adesea trăsături perfecționiste, o toleranță scăzută la frustrare și o tendință către rutine automate. Dr. Esther Jiménez, dermatolog, adaugă că mâinile joacă un rol crucial în interacțiunile sociale și profesionale, iar unghiile deteriorate pot crea o "imagine proastă", similară cu alte afecțiuni dermatologice. Pe lângă aspectul inestetic, mușcatul unghiilor poate duce la deformări permanente, infecții bacteriene (panariții) sau virale (veruci) și chiar probleme dentare.

Chiar și în industria divertismentului, unghiile perfecte sunt o cerință. Isabel Auernheimer, șef de machiaj și coafură în film și televiziune, explică de ce mâinile sunt o extensie a feței și necesită o atenție deosebită. Actrițele și modelele apelează adesea la manichiuri elaborate sau chiar la duble de mână pentru prim-planuri.

Primul pas pentru depășirea onicofagiei este conștientizarea. Aneela Idnani, fondatoarea organizației non-profit BFRB Changemakers, care a luptat personal cu un tulburare similară, afirmă că "nu poți schimba ceea ce nu știi că se întâmplă". Recunoașterea comportamentului permite explorarea strategiilor sănătoase de gestionare a stresului. Tehnicile precum "antrenamentul de inversare a obiceiului" implică identificarea momentelor declanșatoare și înlocuirea gestului de a roade unghiile cu acțiuni incompatibile, cum ar fi strângerea pumnului sau manipularea unui obiect. Această metodă, susținută științific, s-a dovedit mai eficientă decât remediile casnice.

Pentru ameliorarea fizică, se recomandă menținerea unghiilor scurte și pilite, îndepărtarea pielițelor, aplicarea de uleiuri nutritive, folosirea de baze fortifiante cu biotină sau cheratină și aplicarea lacurilor cu gust amar. În cazurile severe, este indicată vizita la medic. Manichiura profesională periodică poate fi, de asemenea, de ajutor, însă soluțiile temporare precum unghiile cu gel nu rezolvă cauza profundă a problemei.

Vizibilitatea și discuția deschisă despre onicofagie, similar cu modul în care anxietatea și depresia au fost normalizate, ar putea contribui la eliminarea stigmatului și la încurajarea celor afectați să caute ajutor. "Să auzi pe cineva spunând 'și eu' poate fi scânteia care ne eliberează de rușine și ne determină să căutăm sprijin", conchide Idnani.