Mulți se confruntă cu situația în care parfumul favorit începe să miroasă altfel cu timpul. Această sarcină misterioasă – reformularea aromelor – este "elefantul din flacoanele de parfum", un subiect despre care industria preferă să nu vorbească deschis. Însă evitarea discuției nu face decât să prolifereze dezinformarea despre o activitate marcată de reglementări stricte.

Reformularea unui parfum este procesul de adaptare a aromelor existente la noi norme și standarde. Unul dintre motivele cheie pentru aceste schimbări îl reprezintă reglementările Uniunii Europene, care restricționează sau interzic utilizarea anumitor ingrediente din cauza potențialului lor nociv pentru sănătate sau mediu. De exemplu, limitarea cantității de mușchi de stejar, esențial în parfumurile chypre și fougère, a fost o lovitură puternică pentru parfumieri.

Ramón Monegal, un cunoscut parfumier, recunoaște că limitarea mușchiului de stejar, un ingredient care oferea căldură și profunzime cu note pământii, lemnoase și umede, a fost o provocare majoră. Deși folosit ca aromatic, acest ingredient poate provoca dermatită la unele persoane. Autoritățile de reglementare au decis să elimine acest risc, limitând strict procentul permis în formule, ceea ce a restrâns paleta creatorilor de parfumuri.

Potrivit Belén Carazo de la Asociația Națională Spaniolă de Parfumerie și Cosmetică (Stanpa), lumea parfumurilor este supusă unei reglementări stricte în UE, prin Regulamentul CE Nr. 1223/2009 privind produsele cosmetice, completat de directivele Asociației Internaționale de Parfumuri (IFRA). Aceste entități stabilesc standarde de siguranță și bune practici de fabricație, asigurând utilizarea responsabilă a ingredientelor în funcție de impactul lor asupra sănătății și mediului.

Toate ingredientele parfumurilor sunt supuse testelor toxicologice și dermatologice. Atunci când există dubii cu privire la siguranța unui ingredient, utilizarea sa este redusă sau eliminată. Noile reglementări se aplică atât lansărilor noi, cât și parfumurilor deja existente pe piață, forțând casele de parfumuri să-și revizuiască arhivele și să reformuleze formulele necesare, încercând să păstreze același miros.

Sarcina este îngreunată de faptul că IFRA își actualizează standardele frecvent, la fiecare doi sau trei ani. De asemenea, Uniunea Europeană efectuează revizuiri periodice ale Regulamentului privind produsele cosmetice, incluzând noi condiții de utilizare sau interzicând ingrediente pe baza celor mai recente studii.

Reformularea parfumurilor este o sarcină laborioasă, ocupând mult timp din munca parfumierilor. Deși tradițional se făcea artizanal, astăzi tehnologia joacă un rol crucial, de la sisteme informatice avansate la inteligența artificială.

În cazul mușchiului de stejar, acesta a fost înlocuit adesea cu o moleculă sintetică numită Evernyl. Dar nu este singurul ingredient pus sub semnul întrebării. De exemplu, iconic Halloween Eau de Toilette a trebuit reformulat de două ori, înlocuind anumite note florale, citrice și de lavandă cu ingrediente echivalente pentru a păstra caracterul parfumului.

Chiar și parfumuri clasice precum Chanel Nº5 (1921) au trebuit adaptate reglementărilor. Parfumierii folosesc diverse metode: Ramón Monegal elimină ingredientul limitat și evaluează rezultatul, căutând apoi un substitut, adesea alternative sintetice la componentele naturale. El recunoaște că nuanțele pot fi diferite, dar consideră că simțul olfactiv al clientului mediu nu este suficient de antrenat pentru a sesiza diferențele subtile. De asemenea, ingredientele naturale din recolte diferite (de exemplu, 2023 și 2024) pot varia ușor din cauza condițiilor meteorologice.

Atunci când reformularea este imposibilă fără a pierde identitatea olfactivă, o opțiune este scoaterea parfumului din producție sau crearea unui nou flanker (o reinterpretare sau variație a unei arome existente). Flankerele sunt adesea create deja conform noilor reglementări și pot înlocui, în timp, versiuni clasice care nu mai pot fi produse.

Un exemplu notabil este Opium de Yves Saint Laurent (1977), scos din producție în 2009 din cauza numărului mare de ingrediente restricționate. Firma a optat să reintroducă o nouă versiune, Opium Black, cu o aromă reformulată care se dorea similară originalului.

Astăzi, există o cerere pentru mai multă naturalețe, dar și pentru siguranță și limitarea substanțelor problematice. Paradoxul este că aceste cerințe pot fi antagonice: ingredientele naturale, a căror compoziție variază în funcție de climă și sol, pot conține alergeni și necesită o reglementare mai strictă decât moleculele sintetice.

Compușii sintetici sunt mai ușor de standardizat, controlat din punct de vedere al siguranței și, în general, mai stabili ca preț. Totuși, înlocuirea completă a ingredientelor naturale cu cele sintetice ar putea duce la pierderea complexității și a evoluției aromei specifice materialelor naturale.

Reglementările afectează și moleculele sintetice. Recent, a fost limitat heliotropina, o componentă cu notă florală, dar folosită și în producția de droguri sintetice. Industria parfumurilor este nevoită să se adapteze, iar, potrivit lui Monegal, aceste restricții stimulează inventivitatea și creativitatea, permițând crearea de produse frumoase și sigure care evoluează odată cu cerințele timpului.

Chiar și un clasic vechi de un secol, precum Acqua di Parma Colonia (1916), a fost reformulat, deși minor, datorită formulei sale relativ simple. Au fost făcute ajustări, cum ar fi înlocuirea bergamotei cu o variantă fără furanocumarine, pentru a respecta noile norme, păstrând integritatea și valorile brandului.