O echipă internațională de arheologi a făcut o descoperire fascinantă în situl arheologic Hostalot din Castellón, Spania, elucidând misterul a două schelete umane găsite în 1992. În timp ce unul dintre ele era prea deteriorat, celălalt, aproape complet și bine conservat, a aparținut unei aristocrate germane din secolul al IV-lea sau începutul secolului al V-lea, originară din actuala Cehie sau Ungaria.

Investigațiile paleoantropologice, datarea cu radiocarbon, analiza ADN-ului și examinarea obiectelor funerare, comandate de primăria locală și Comunitatea Valenciană, au oferit detalii surprinzătoare. Femeia, în vârstă de aproximativ 35 de ani, cu o înălțime de 161,65 cm și o greutate de 64 kg, avea o sănătate orală precară. ADN-ul a confirmat originea ei genetică apropiată de populațiile central-europene moderne, indicând o ascendență germanică distinctă de cea hispano-romană.

Raportul publicat în revista „Quaderns de prehistòria i arquelogia de Castelló” sugerează că nobila, însoțită de un anturaj, căuta refugiu în „mansio Ildum”, un complex urban roman care includea o unitate de cazare (hospitium), simțind că moartea îi este aproape. Cauza exactă a decesului rămâne necunoscută, posibil un atac al bandiților sau o altă circumstanță nefericită pe drum, deși studiul paleoantropologic nu a evidențiat semne de violență. Această mansio se afla pe Via Augusta, o rută strategică ce lega Barcelona de Valencia.

Situl Hostalot a fost scena unor descoperiri anterioare, inclusiv ziduri groase, fundații de coloane, fragmente de ceramică romană și un miliar roman dedicat împăratului Caracalla. Săpăturile au relevat că o pensiune din secolul al XVI-lea a fost construită peste o structură romană preexistentă.

Trupul aristocratei a fost găsit într-o groapă simplă, cu două lespezi verticale, în curtea hanului roman. Alături de ea se aflau obiecte funerare valoroase: un vas de sticlă verde-gălbui, realizat prin suflare la atelierele din Köln (Germania), și două ace de aur cu capete poliedrice, semne distinctive ale unui statut social și economic înalt. Aceste artefacte sugerează că femeia aparținea unei elite cu putere de cumpărare semnificativă.

Experții au concluzionat că femeia nu a fost îngropată în necropola mansio-ului, ci într-un edificiu care includea o curte, porticuri, camere pentru călători și grajduri. Acest detaliu i-a determinat pe cercetători să speculeze că aristocrata călătorea spre Hispania pentru o căsătorie strategică, menită să unească elita hispană cu aristocrația din regiuni îndepărtate, cum ar fi Panonia Prima (Ungaria).

Misterul motivului pentru care obiectele sale valoroase nu au fost jefuite și identitatea celor care au îngropat-o într-un loc atât de îndepărtat rămân subiecte de speculație, adăugând o aură de enigmă acestei povești străvechi.