Scăderea natalității în Spania și impactul asupra sistemului educațional

Scăderea natalității în Spania – cu o scădere de aproape 40% a nașterilor între 2008 și 2023 – se resimte deja de ceva timp în școlile primare și preșcolare, iar recent a început să afecteze și învățământul secundar. Această schimbare demografică, care va continua până la sfârșitul următorului deceniu, reprezintă o provocare majoră pentru administrații. Acestea trebuie să decidă dacă vor continua o politică existentă (în care școlile se vor adapta în mod natural la cerere) sau una mai intervenționistă, cu o scădere planificată a raportului elevi-profesor sau chiar cu închiderea treptată a școlilor.

Directorul de Educație de la EsadeEcPol, Lucas Gortazar, și fostul secretar regional de Educație al Generalitat Valenciana (PSPV-PSOE), Miguel Soler, își prezintă opiniile.

Împotriva unui sistem educațional „zombie” – Lucas Gortazar

Scăderea natalității duce la micșorarea claselor în școlile primare și, în curând, în cele secundare. Menținerea tuturor școlilor deschise va duce la tot mai multe centre educaționale cu raporturi elevi-profesor foarte scăzute și altele cu aceleași raporturi ca astăzi, polarizând harta școlară. Nu există un surplus de profesori în Spania, dar există un surplus de școli, astfel încât a permite raportului elevi-profesor să scadă în fiecare centru fără a propune schimbări structurale constituie o iresponsabilitate pedagogică și fiscală uriașă.

Moldova, acum 15 ani, sub conducerea lui Maia Sandu, a închis 8% din școli din cauza scăderii demografice, având infrastructuri inutilizate – „școli zombie”. Această măsură, deși nepopulară, a permis extinderea serviciilor, a ofertei educaționale și reducerea raportului elevi-profesor.

În Spania, populația școlară a scăzut cu aproape 25% în ultimii ani. În școlile primare, numărul elevilor va atinge minimul în 2032, iar în ESO (învățământul secundar obligatoriu) la scurt timp după aceea. Unele zone ar putea pierde peste o treime din elevi. În Madrid, Barcelona, Valencia sau Málaga, scăderea va fi mai mică (10%), în timp ce Navarra sau Insulele Baleare ar putea chiar să câștige studenți din cauza imigrației. În multe zone, școlile rămân fără copii, construind un sistem educațional „zombie”.

Un sistem educațional „zombie” menține multe școli mici, nu doar în zonele rurale, ci și în zonele urbane. Acestea au o singură clasă cu 10-15 elevi sau școli cu două clase și mai puțin de 15 elevi pe clasă. Cheltuielile per elev se triplează față de centrele mari, fără a îmbunătăți neapărat calitatea serviciilor. Într-un context de restricții bugetare, raporturi foarte scăzute în multe centre mici împiedică scăderea lor acolo unde sunt mai mari (cu 25 de elevi pe clasă). Scăderea raportului elevi-profesor nu îmbunătățește învățarea și sunt mai eficiente alte strategii de individualizare a predării, cum ar fi tutorii individualizate.

În plus, într-un sistem „zombie”, interacțiunea socială și pedagogică, fundamentale pentru funcționarea unei școli, se reduce. Oferta școlară și extrașcolară este afectată. De aceea, cu excepția cazurilor în care există probleme de accesibilitate (școli rurale), este necesară fuziunea și închiderea centrelor, relocarea profesorilor și elevilor și oprirea acestei derivații.

Din punct de vedere politic, închiderea sau fuziunea este delicată, dar amânarea acestei decizii face închiderea bruscă mai traumatică. Cazul Sandu demonstrează că nu este niciodată prea târziu și că, oricât de costisitoare ar fi politic, închiderea școlilor evită o deteriorare și mai mare a sistemului și permite oferirea unei perspective de îmbunătățire educațională pentru toți. Administrațiile ar trebui să ia măsuri urgente de reorganizare înainte ca scăderea natalității să ne determine să susținem un sistem fragmentat și ineficient. În caz contrar, alimentarea unui sistem educațional „zombie” nu va face decât să agraveze problema.

Menținerea unei școli deschise înseamnă menținerea unei localități vii – Miguel Soler

Scăderea natalității deschide două căi: închiderea școlilor și reducerea claselor sau îmbunătățirea educației, reducerea numărului de elevi la clasă și menținerea comunităților vii.

Cei care susțin închiderea școlilor argumentează că există prea multe centre, dar uită că educația este o investiție, nu o cheltuială. Școlile sunt mai mult decât un loc unde se predau lecții: sunt un spațiu de viață și coeziune socială.

Într-o clasă cu 15-18 elevi, profesorii pot cunoaște mai bine fiecare copil, oferind o atenție mai individualizată și îmbunătățind calitatea educației. Reducerea raportului elevi-profesor creează un climat mai bun de clasă și răspunde nevoilor individuale.

Închiderea școlilor nu este o afacere bună pentru viitorul nostru. Spania are nevoie de tineri bine pregătiți, cu gândire critică și capacitate de adaptare. Reducerea numărului de elevi la clasă ar trebui făcută treptat, adaptată fiecărei realități, având ca obiectiv maxim 18-20 elevi la clasă în învățământul preșcolar și primar și 22-24 în cel secundar.

Închiderea unei școli înseamnă condamnarea unei localități la abandon. Menținerea unei școli deschise înseamnă menținerea unei localități vii. A profita de scăderea natalității pentru a îmbunătăți educația este o decizie inteligentă, din punct de vedere educațional, social și economic.