Noua Gară de Mare Viteză (AVE) din Santiago de Compostela, proiectată de Juan Herreros și studioul său, Estudio Herreros, este considerată o lucrare de arhitectură care servește drept instrument de urbanism. Proiectul vizează vindecarea rupturilor urbane create de calea ferată în urmă cu aproape 75 de ani.

La momentul sosirii sale, linia ferată a ocolit centrul Compostelei, separând cartierele sudice, precum Pontepedriña, de restul orașului. Totuși, această poziționare a avut și un efect pozitiv, salvând zona naturală Brañas del Sar. Astăzi, grație noii gări, acest patrimoniu ecologic a fost adus mai aproape de oraș.

Concursul internațional câștigat de Herreros în 2011 prevedea ca noua clădire să fie suspendată deasupra liniilor și să fie atașată unei pasarele pietonale generoase, deja existente, dar regândite. Această pasarelă îndeplinește o funcție dublă: acces către gară și, esențial, o conexiune pietonală vitală pentru cetățeni, facilitând deplasarea între zonele anterior izolate. Prin colaborare politică, noua infrastructură a reușit să actualizeze serviciile feroviare și să îmbunătățească mobilitatea urbană.

În acest proiect, trenul acționează ca un element de legătură, contrar naturii ambigue a căilor ferate care, de obicei, deconectează pentru a putea conecta. Arhitecții au observat că majoritatea călătorilor ajungeau la gară pe jos. Acest fapt i-a determinat să plaseze noua stație la aceeași cotă cu orașul.

Ideea a fost preluată din tipologia aeroporturilor, unde zona de plecare planează deasupra zonelor de parcare. Aici, accesul principal se face la nivelul orașului, iar accesul la trenuri se realizează prin pasarele care asigură ordine și siguranță. Gara oferă accesibilitate universală și lifturi suficient de spațioase pentru transportul bicicletelor.

Herreros descrie structura ca fiind „o formă organică ce contractă programul fără concesii compoziționale”. Infrastructura rezultată pare surprinzător de ușoară — fiind construită cu sisteme industrializate de asamblare simplă — dar este extrem de solidă, așezată pe o platformă masivă de stâlpi și plăci de beton.

Rezultatul este o infrastructură amplă care, fiind proiectată cu materiale perforate și translucide, nu pare să apese asupra locului. Designul său este mai preocupat de ghidarea și însoțirea călătorilor și de facilitarea vieții cotidiene a cetățenilor, decât de impunerea propriei prezențe. Aspectul translucid — menit să capteze cât mai multă lumină naturală — a fost obținut prin utilizarea panourilor metalice perforate și a acoperișurilor din zinc, un omagiu adus, potrivit lui Herreros, industriei galiciene de vârf în acest domeniu. Interioarele reflectă această căutare a luminii naturale pentru a face așteptarea mai plăcută.