În câteva cuvinte
Un studiu recent arată că hemoragia postpartum, o urgență obstetricală, este de fapt de trei ori mai răspândită decât se credea din cauza metodelor de detectare imprecise. Această subestimare are consecințe grave asupra sănătății materne globale și subliniază necesitatea unor metode de diagnostic obiective.
O nouă analiză aprofundată sugerează că hemoragia postpartum (HPP), o urgență obstetricală definită ca pierderea excesivă de sânge după naștere, ar putea fi de trei ori mai frecventă decât se credea anterior. Studiul, publicat recent în revista „The Lancet Obstetrics, Gynaecology, & Women’s Health”, subliniază o discrepanță majoră între estimările vizuale tradiționale și realitatea relevată de metodele de detectare mai precise.
Istoric, prevalența HPP a fost estimată la aproximativ 4% pe baza observațiilor subiective, cum ar fi examinarea petelor de sânge pe cearșafuri. Cu toate acestea, noul metaanaliză, care a inclus peste 80 de studii, indică faptul că atunci când se utilizează instrumente de măsurare obiective, cum ar fi cântărirea pansamentelor îmbibate cu sânge sau colectarea sângelui în recipiente calibrate, incidența HPP ajunge la 13% dintre nașterile vaginale. Această diferență subliniază o problemă sistemică de subdiagnosticare.
Hemoragia postpartum este una dintre principalele cauze de deces matern la nivel global, ducând la pierderea a aproximativ 70.000 de vieți anual. Dr. Adam Devall, autorul studiului, a explicat că, deși o sângerare ușoară este normală după naștere, o pierdere de peste 300 ml de sânge cu semne de disfuncție cardiacă sau peste 500 ml în general, este considerată o urgență. Consecințele subdiagnosticării sunt severe și includ întârzieri sau absența tratamentului, crescând riscul de morbiditate gravă și deces. La nivel populațional, aceasta duce la servicii medicale subfinanțate și la o capacitate redusă de răspuns, mai ales în țările cu venituri mici și medii.
Experții recunosc că biasul de gen a influențat cercetarea biomedicală, contribuind la subestimarea afecțiunilor feminine. Dr. Toni Payà, șeful departamentului de Ginecologie și Obstetrică de la Spitalul del Mar din Barcelona, a numit metodele subiective de măsurare „anacronice” în contextul medicinii de precizie actuale. Implementarea pe scară largă a metodelor obiective este esențială pentru a asigura un diagnostic corect și o îngrijire adecvată pentru toate femeile care nasc.
