În câteva cuvinte
Statutul social are un impact profund asupra animalelor, influențând totul, de la expresia genică și metabolism până la comportament, cogniție și sănătate. Exemple diverse, de la maimuțe vervet care devin mai afectuoase, antilope care își modifică compoziția urinei, șoareci cu metabolism alterat, viespi cu memorie îmbunătățită, macaci predispuși la ateroscleroză în ierarhii instabile și pești a căror creștere variază cu statutul, ilustrează adaptările complexe la viața socială și costurile asociate menținerii dominanței.
Faptul că mediul înconjurător afectează profund vieţuitoarele nu este o surpriză. Fiecare creatură este inextricabil legat&abrave; de mediul său, experimentând schimbări subtile sau drastice care îi afectează comportamentul, fiziologia şi supravieţuirea. În acest dans al influenţelor, speciile sociale sunt afectate de un factor suplimentar: statutul lor social.
Ierarhiile apar atunci când animalele trebuie să concureze pentru hrană, teritoriu sau parteneri sexuali. Indivizii dominanţi monopolizează aceste resurse, iar subordonaţii trebuie să se mulţumească cu firimiturile. Dar ascensiunea în poziţia socială aduce mult mai multe schimbări decât o cină abundentă sau o împerechere reuşită. De la expresia genelor, metabolism, capacităţi cognitive şi comportament, ierarhia pătrunde la toate nivelurile.
Mai multe informaţii: Secretul cel mai întunecat al mutilidelor: cum animalele ultra-negre inspiră tehnologia.
Nu există un manual despre efectele statutului social la animale, deoarece nu există două specii identice. Acest lucru este demonstrat de o revizuire a Universităţii din Texas, care reuneşte cele mai remarcabile studii realizate în acest sens. În continuare, sunt prezentate şase exemple:
Maimuţe vervet mai afectuoase
La acele animale unde rangurile ierarhice se stabilesc în funcţie de capacitatea fizică a indivizilor, cum ar fi forţa sau mărimea colţilor, agresivitatea este un instrument frecvent pentru a atinge şi menţine un statut social bun. Cu toate acestea, ordinea socială nu este întotdeauna definită astfel. Există excepţii precum maimuţele vervet (Chlorocebus pygerythrus), ale căror comportamente dominante sunt influenţate de serotonină. Acest neurotransmiţător, a cărui concentraţie în plasmă creşte la indivizii dominanţi, este responsabil pentru colorarea testiculelor în albastru, menţinerea agresivităţii sub control şi creşterea comportamentelor afiliative, cum ar fi îmbrăţişarea şi îngrijirea congenerilor.
Acest lucru a fost demonstrat de un experiment realizat în Statele Unite în 1992. Când masculul alfa era eliminat dintr-un grup de maimuţe vervet, subordonaţii manifestau mai multe comportamente afiliative faţă de femelele de rang înalt şi puii lor, în timp ce ratele lor de agresiune nu se schimbau. În acest fel, reuşeau să câştige simpatia femelelor şi să urce în ierarhia socială, deoarece acestea joacă un rol cheie în stabilirea ierarhiei masculilor.
Antilope care îşi schimbă urina
Pentru a menţine o poziţie dominantă, animalele trebuie să fie capabile să îşi comunice statutul social. O modalitate destul de comună de a face acest lucru este prin urină. Acest lucru ne este puţin familiar nouă, oamenilor, care o aruncăm la toaletă, ceva ce nu ştim să interpretăm, dar care este de o importanţă vitală pentru alte specii. Prin compoziţia urinei lor, informează despre vârstă şi starea de sănătate, atrag potenţiali parteneri sexuali şi îşi anunţă poziţia în ierarhie.
În 2010, un studiu a demonstrat că compoziţia urinei antilopei indiene (Antelope cevicapra) se schimbă atunci când urcă în ierarhie. Mai exact, au identificat trei compuşi care erau prezenţi doar în urina masculilor dominanţi. Cercetătorii studiului au explicat că, datorită acestor schimbări, antilopele reuşesc să îşi stabilească autoritatea, să marcheze teritoriul, să suprime comportamentele agresive ale altor indivizi şi, în final, să se reproducă.
Şoareci care îşi schimbă metabolismul
Dobândirea şi menţinerea unui statut social dominant poate fi foarte costisitoare din punct de vedere energetic. Adesea, indivizii se implică în agresiuni şi trebuie să dedice timp supravegherii partenerilor sexuali şi teritoriului. Această cerere mai mare poate fi satisfăcută datorită faptului că au şi acces mai mare la resurse, dar, uneori, acest lucru nu este suficient, iar animalele dominante trebuie să facă schimbări profunde pentru a-şi satisface nevoile energetice.
Studiile de laborator cu şoareci ne oferă un exemplu clar. S-a observat că indivizii dominanţi manifestă mai multă agresivitate, îşi intensifică comportamentul sexual, marchează mai des cu urină, cresc producţia de spermă şi dorm mai prost. Pot menţine toate aceste schimbări datorită faptului că îşi modifică expresia genelor şi îşi alterează metabolismul. Mai exact, cresc catabolismul acizilor graşi din ficat, producând astfel mai multă energie.
Viespi dominante cu memorie mai bună
Şi cum rămâne cu capacităţile cognitive? Se schimbă acestea atunci când un individ urcă în ierarhie? La unele specii, exemplarele obţin rezultate mai bune la testele de cogniţie socială, cum ar fi cocoşii dominanţi, care arată o învăţare socială mai bună. Cu toate acestea, este dificil de determinat dacă aceasta este cauza sau consecinţa statutului lor social.
Viespea de hârtie (Polistes fuscatus), o insectă comună în America de Nord, formează de obicei roiuri constituite din mai multe viespi fondatoare (cu statut social mai înalt) şi multiple lucrătoare. O cercetare a demonstrat că fondatoarele recunosc feţele altor indivizi după şase zile de separare, în timp ce lucrătoarele sunt incapabile. Potrivit autorilor studiului, este un caz de plasticitate cognitivă, deoarece nu există diferenţe genetice între cele două tipuri de viespi. Fondatoarele trebuie să se recunoască între ele pentru a reduce agresivitatea, în timp ce lucrătoarele nu beneficiază de această capacitate.
Macaci dominanţi cu ateroscleroză
Un statut social dominant este de obicei asociat cu o supravieţuire mai mare. Cu toate acestea, schimbările fiziologice şi de comportament care trebuie încorporate pentru a menţine un rang înalt pot avea şi impacturi negative asupra sănătăţii animalelor. Acest lucru se datorează, în special, faptului că indivizii care nu şi-au consolidat încă bine dominanţa suferă niveluri ridicate de stres.
O meta-analiză a studiat starea de sănătate a 491 de macaci (Macaca fascicularis). Interesant este că, atunci când ierarhiile erau instabile, masculii dominanţi dezvoltau ateroscleroză, adică acumulau în artere mai multe grăsimi şi colesterol decât era sănătos. Este demonstrat că, la mamifere, stresul psihic alterează metabolismul grăsimilor, producând boli cardiovasculare.
Peşti care îşi schimbă creşterea
Când animalele nu îşi mai pot permite costurile energetice asociate cu menţinerea dominanţei, este posibil să îşi piardă statutul. În unele ierarhii, acest lucru se poate întâmpla rapid şi dramatic. Când îşi pierd statutul, indivizii alfa încetează să mai aibă oportunităţi de împerechere, se izolează social, renunţă la utilizarea semnalelor de dominanţă şi suferă probleme de sănătate care îi pot duce la moarte.
În schimb, un studiu a arătat că, pentru unii peşti ciclizi precum Haplochromis burtoni, declinul social nu le elimină posibilitatea de a recâştiga calităţi dominante. Mai mult, se pare că schimbările în statutul lor social provoacă schimbări în rata de creştere. Cei care urcă în rang social cresc mai repede, în timp ce cei care coboară ajung chiar să se micşoreze. Potrivit cercetătorilor, această plasticitate în creştere permite peştilor să urce şi să coboare în rang de mai multe ori.
În final, toate aceste cazuri sunt o dovadă concludentă a modului în care mediul, şi în special contextul social, ne modelează profund ceea ce suntem.
