În câteva cuvinte
Migranții evită satele spaniole din cauza problemelor de locuință, transport și singurătate, în ciuda cererii de forță de muncă. Organizațiile subliniază provocările structurale și sociale, în timp ce exemplele individuale arată atât dificultăți, cât și succes în integrarea rurală.
Habitatul, transportul și singurătatea sunt obstacole majore care împiedică migranții să se mute în satele spaniole, chiar dacă în zonele rurale îmbătrânite există o nevoie acută de îngrijitori. Această profesie, esențială pentru o Europă îmbătrânită, rămâne adesea în sfera contractelor informale.
Contrar mesajelor xenofobe ale extremei drepte, prezența străinilor în multe zone rurale este minimă. Organizațiile care lucrează cu migranții subliniază rezistența acestora de a se reloca în comunitățile mici. Mónica López, directorul CEAR (Comisia Spaniolă de Ajutor pentru Refugiați), menționează lipsa școlilor, a serviciilor sociale adecvate și a accesului la internet. Problema transportului public este, de asemenea, critică, deoarece mulți migranți nu dețin permis de conducere sau mașină.
Un alt aspect paradoxal este criza locuințelor. Deși există numeroase case neocupate în mediul rural, proprietarii sunt reticenți să le închirieze pe termen scurt, având în vedere costurile de reparații. Antón Costas, președintele Consiliului Economic și Social (CES), a prezentat un studiu amplu care arată că migranții preferă să se stabilească acolo unde au deja o rețea socială. Cu toate acestea, el observă o creștere lentă a prezenței străinilor în zonele rurale, unde 10% din populație este deja de origine străină, iar în segmentul 20-39 de ani, procentul ajunge la 16%. Unul din patru copii din satele sub 1.000 de locuitori este, de asemenea, de origine străină.
José Antonio Moreno de la Comisiones Obreras subliniază condițiile precare și salariile mici din sectorul îngrijirii în zonele rurale, menționând și izolarea socială. Acesta critică lipsa unei dezvoltări adecvate a serviciilor de dependență, care ar putea crea multe locuri de muncă.
Exemplul Nataliei Taranes, o femeie ucraineană care s-a mutat din Odesa într-un sat din León înainte de a se reloca în capitala provinciei pentru un loc de muncă stabil, ilustrează dificultățile. În contrast, Gisela Rojas din Peru, care locuiește în sate spaniole de peste 18 ani, a găsit acceptare, pace și oportunități de muncă abundente. Ea subliniază beneficiile vieții rurale, inclusiv costurile mai mici și relațiile umane autentice.
