În câteva cuvinte
În Madrid, crește cererea pentru închirierea de camere la oră, o consecință a lipsei de intimitate în apartamentele comune supraaglomerate. Această tendință afectează în special migranții și scoate în evidență probleme sociale legate de accesul la locuințe decente și spațiu privat.
Madridul se confruntă cu o nouă realitate socială: creșterea cererii pentru închirierea de camere la oră. Acest fenomen a devenit ultima verigă pe piața închirierilor, unde tot mai multe cupluri sunt nevoite să caute locuri discrete pentru întâlniri intime din cauza lipsei de intimitate în apartamentele comune supraaglomerate.
Cauza acestei creșteri este sporirea numărului de apartamente comune, unde contractele interzic adesea aducerea oaspeților, precum și costul ridicat al chiriei, care face locuințele complete inaccesibile. Pentru mulți, în special pentru migranți, aceasta este singura șansă de a avea un spațiu privat.
„Mă ridic din acele paturi și mă întreb: ce fac aici?” – mărturisește Luis Eduardo Ospina, 59 de ani, unul dintre utilizatorii obișnuiți ai camerelor închiriate la oră, care a venit în Spania din Columbia în 2006. El vorbește despre tristețea care îl cuprinde după astfel de vizite și despre faptul că viața bună este scumpă, iar cea ieftină „nu este viață”.
Anunțurile pentru închirierea camerelor la oră sunt răspândite activ pe site-uri web precum Milanuncios și în rețelele sociale, cum ar fi Facebook. Prețurile variază între 12 și 25 de euro pe oră. Aceste refugii temporare sunt adesea situate în locuințe subînchiriate convenționale sau în garaje reamenajate. Ele au devenit o salvare pentru cei care trăiesc în condiții de supraaglomerare extremă și nu au posibilitatea de a se retrage cu partenerii lor.
Margarita Barañano, doctor în sociologie și cercetător la Universitatea Complutense din Madrid, subliniază: „Descoperirea camerelor închiriate la oră în apartamente este un pas în plus în adâncirea degradării și precarității pe care le trăim. Lipsa unui spațiu privat generează insecuritate. Transformarea orașului într-un fel de brânză Gruyère, unde locuințele sunt acum spații cu oameni care nici nu se cunosc, adâncește inegalitatea. Confidențialitatea este, de asemenea, un drept.”
Potrivit lui David, managerul Hostelului 13.13 din districtul Tetuán, cererea pentru astfel de servicii este în creștere de trei ani. Majoritatea clienților sunt latino-americani care caută intimitate în cartierele cu o concentrație mare de imigranți și apartamente comune supraaglomerate. Inițial, acesta era un privilegiu al bogaților din hotelurile scumpe, dar acum a devenit o necesitate pentru cele mai umile pături sociale.
