Populara creatoare de conținut spaniolă Julia Menú, cunoscută pe TikTok unde are peste 20 de milioane de urmăritori, a lansat o carte autobiografică intitulată „Jurnalul unei războinice” (Diario de una guerrera). În aceasta, ea povestește sincer despre cei 13 ani extenuanți în care a încercat să devină mamă, incluzând numeroase tratamente de fertilitate și pierderi de sarcini.

Pentru Julia, în vârstă de 34 de ani, originară din Almería, nașterea fiicelor sale gemene, Meredith și Emily, pe 28 martie 2023, a reprezentat împlinirea unui vis urmărit jumătate de viață. Acum își împărtășește povestea dificilă pentru a sprijini alte cupluri care se confruntă cu provocări similare. „Idealurile mele au fost atinse”, spune Julia, „la nivel sentimental, este mult mai mult decât mi-aș fi putut imagina, dar este adevărat că până nu ai un copil, nu știi cât de mult ți se schimbă viața”.

Menú recunoaște că „Julia care eram înainte de a fi mamă nu mai există. Nu știam că se întâmplă asta, oricât mi-au spus alte mame... deși aș trece prin acea senzație de 24.700 de ori, pentru că dragostea pe care ți-o oferă un copil merită efortul”.

Cu peste 25 de milioane de urmăritori pe TikTok și 1,4 milioane pe Instagram, Julia și-a arătat deschis în social media dorința de a repeta întregul proces pentru a deveni mamă din nou, iar acest lucru s-a împlinit. Ea este din nou însărcinată.

În cartea sa, Julia descrie în detaliu cei 13 ani lungi de încercări de a rămâne însărcinată. Scrisul a reprezentat pentru ea o oportunitate de a lăsa o mărturie scrisă pentru fiicele sale și de a împărtăși experiența cu milioanele de cupluri care suferă în tăcere. „Știu că lectura cărții mele îi va ajuta”, afirmă ea. În timpul procesului de scriere, Julia a conștientizat cât de războinică, puternică și curajoasă a fost de-a lungul anilor. „Astăzi, la 34 de ani... nu știu dacă aș fi suportat tot ce am suportat atunci”.

Julia Menú a devenit un punct de referință pentru multe femei care au trecut sau trec prin procesul de infertilitate. Posibilitatea de a vorbi deschis despre acest subiect, adesea un tabu, o consideră o onoare imensă. „Suntem milioane de cupluri care suferim de această boală blestemată; pentru că pentru mine este o boală. Nu una de viață și de moarte, dar este o boală. Este un subiect despre care, din păcate, parcă îți este rușine sau teamă să vorbești. Chiar și astăzi mă gândesc: de ce nu am povestit asta la vremea respectivă? De ce atâția ani de tăcere? Nu știu motivul exact – poate de rușine, de frică, de ce vor spune alții... nu aș putea să-ți spun exact motivul”.

Pe lângă lupta cu infertilitatea, Julia vorbește despre o altă bătălie a sa – anxietatea. Potrivit ei, anxietatea i-a jucat feste urâte de-a lungul vieții. Pe măsură ce anii treceau, a construit o barieră, dar nu lăsa să se vadă că din acest motiv. Se concentra pe alte rațiuni și nu conștientiza că avea nevoie de ajutor psihologic. Chiar și când testele de sarcină erau negative, nu își dădea voie să plângă. Acumularea emoțiilor a atins un punct critic, când trebuia fie să le elibereze, fie, cum spune ea, ar fi murit sub această povară.

Un spațiu aparte în carte este dedicat criticilor aduse unor profesioniști din domeniul sănătății cu care a interacționat. „Acești profesioniști au studiat o meserie care nu este un joc. Suntem persoane care suferă zi de zi, minimum ar fi un pic de empatie. Înțeleg că acești oameni nu sunt acolo să fie umărul tău pe care să plângi, dar când intram pe ușa aceea, simțeam teroare. Îmi doream să nu merg acolo”.

Julia subliniază, de asemenea, necesitatea unui sprijin psihologic mai accesibil pentru cuplurile aflate în situația sa. Ea crede că sistemul de sănătate publică ar trebui să ofere această opțiune. Este crucial pentru sănătatea mintală nu doar a femeii, ci și a bărbatului. Chiar dacă femeia trece prin majoritatea procedurilor fizice – hormoni, injecții, ecografii – și bărbatul suferă în felul său. „Îmi povestesc experiența așa cum am trăit-o eu. Pe mine m-au tratat ca pe un rahat”.

Alături de ea a fost mereu soțul său, Fran. Potrivit Juliei, au fost o singură persoană și nu s-au certat niciodată din cauza infertilității. Sfatul ei pentru alte cupluri este că, dacă nu au sprijin constant unul din partea celuilalt, s-ar putea să nu fie partenerul potrivit.

Timp de 13 ani, Julia a trecut prin inseminări artificiale, fertilizări in vitro și chiar o sarcină ectopică. Ea a mers mereu înainte, indiferent de obstacole. După pierderea unei sarcini, știa că se poate întâmpla din nou, dar credea că poate deveni mamă. „Ce, am avut ghinion și mi s-a întâmplat ce mi s-a întâmplat? Trebuie să înfrunți, trece, suferi doliul, dar îți recapeți forțele pentru a încerca din nou. Și asta am făcut. După ce mi-am născut fiicele, am fost aproape de moarte la cezariană, și iată-mă din nou, după doi ani, încercând să devin mamă. De ce? Pentru că iubesc maternitatea, iubesc să fiu mamă, am această nevoie și știu că acum este momentul. În ciuda tuturor evenimentelor prin care am trecut, sunt aici. Acea sarcină care nu a ajuns la termen a fost punctul cheie pentru a continua să încerc”.

Ce a învățat din maternitate? „Are suișuri și coborâșuri. Până la urmă, lași o viață în urmă pentru a începe alta. La fel cum ei învață, și tu înveți. Sunt momente în care te simți epuizată, momente în care nu mai poți, momente în care spui: «Doamne, în ce m-am băgat?». Dar apoi te privesc și îți trece totul. Maternitatea nu este doar roz: are pro și contra, dar pro-urile vor depăși întotdeauna contra-urile, cel puțin pentru mine”.

Cu privire la dezbaterea despre expunerea copiilor în social media, Julia își arată gemenele și nu se sfiește. Ea consideră că nu trebuie să-și explice părerea și va continua să facă ce dorește. Dacă în viitor vor apărea probleme din această cauză, va fi doar problema ei.