«Acum câțiva ani, am primit o broască țestoasă vie căreia îi lipseau trei dintre cele patru înotătoare. Se încâlcase într-o plasă de pescuit. A trebuit să o eutanasiem. Amputările sunt principala consecință a acestor capcane», își amintește Jesús Tomás, biolog în vârstă de 52 de ani de la Universitatea din Valencia (UV). «În special vara, găsim broaște țestoase încâlcite în plase, prinse de sticle de plastic care plutesc, ca o metodă primitivă de pescuit», explică el din sala de autopsii a Parcului Științific UV din Burjassot.

Tomás face parte din Life Oasis, un proiect european de combatere a pescuitului „fantomă” în Marea Mediterană. Animalele marine se încâlcesc în plasele abandonate. Acesta este pescuitul „fantomă”. «Uneltele abandonate continuă să prindă», explică Tomás, adăugând că «dacă dispozitivul este fabricat din plastic, poate rămâne în mare sute de ani». În inițiativă, cu un buget de 5,5 milioane de euro, finanțată în principal de Uniunea Europeană, participă nouă organizații științifice, de conservare și de pescuit.

Jesús Tomás, biolog de la Universitatea din Valencia, în fața mesei de autopsie a animalelor marine.

Rezultatul inițiativei va fi o hartă a acestor plase de pescuit în Mediterana centrală și de vest, în apele Italiei, Maltei și Insulelor Baleare. Vor să facă acest lucru cu ajutorul pescarilor și al porturilor. Localizarea plaselor nu a început încă.

Potrivit Life Oasis, 70% dintre broaștele țestoase găsite în vestul Mediteranei suferă din cauza plasticului sau a plaselor de pescuit. Jesús Tomás este responsabil de coordonarea colectării de informații de la alți parteneri ai proiectului pentru standardizarea acestora. «Aduceți o broască țestoasă și spuneți că s-a încâlcit într-o pungă de plastic sau într-un sac de rafie. Aceasta nu este o încâlcire, deoarece încâlcirea este atunci când intri într-o plasă. În baza de date scrie „s-a încâlcit”, dar nu se specifică materialul», explică el. «Când analizați datele, nu știți dacă broasca țestoasă a fost afectată de o plasă de pescuit sau de plastic», se plânge el. Aproximativ 150.000 de kilometri de fibră de polipropilenă ajung în Marea Mediterană în fiecare an, suficient pentru a înconjura Pământul de trei ori. Din acest material se fabrică plasele de pescuit sau sacii de rafie.

David March este un alt biolog de la Universitatea din Valencia, care face parte din Life Oasis. Jesús Tomás explică faptul că colegul său se va ocupa de întocmirea hărții. «Cu ajutorul datelor de urmărire prin satelit a broaștelor țestoase marine, se poate studia răspândirea și habitatul; dacă faceți același lucru cu pescuitul fantomă și le suprapuneți, puteți vedea zonele cu cel mai mare risc pentru broaștele țestoase», explică el. Multora dintre aceste animale li se implantează un marcaj în carapace, care poate fi urmărit prin satelit.

Ricardo Sagarminaga a fondat ONG-ul Alnitak acum mai bine de 30 de ani, o organizație care coordonează proiectul. Ecologul și biologul explică faptul că sezonul de lucru cu pescarii va începe în august. Sagarminaga menționează că activitatea se va concentra în zona Maltei, Italiei și Insulelor Baleare, deoarece, printre altele, lucrătorii mării au foarte mare încredere în sectorul științific și în administrație.

Pescarii sunt o parte foarte importantă a proiectului. «Pescuitul cu paragate a avut un impact mare asupra broaștelor țestoase timp de mulți ani, acest lucru a fost rezolvat datorită pescarilor. Ei au făcut cel mai mult pentru conservarea broaștelor țestoase din lume», își amintește Sagarminaga. Rolul lor în această inițiativă este esențial: ei sunt cei care trebuie să raporteze în ce punct al mării au găsit echipamente abandonate.

O mare parte din aceste deșeuri, aproximativ 8000 de unități, se află în bazinul algerian și în Marea Alboran. Sagarminaga explică faptul că, din 2016, s-a înregistrat o creștere foarte semnificativă a acestui tip de gunoi în Marea Mediterană din taberele de refugiați din Africa de Nord. Sagarminaga afirmă că «nimeni nu îndrăznește să vorbească despre asta, deoarece țări precum Algeria sau Maroc au o mare greutate în sfera științifică și de pescuit».

«Marea Mediterană este una dintre cele mai vulnerabile regiuni ale planetei la acțiunile umane. Acest lucru poate fi privit într-un mod pozitiv, deoarece o transformă într-un laborator. Orice activitate poate fi făcută bine sau rău», explică ecologul. Biologul consideră că în mare nostrum «se pot testa măsuri tehnologice de reducere a riscurilor, a plasticului și a microplasticului sau a poluării cu hidrocarburi, pentru a le aplica în alte locuri». Ecologul avertizează că «sectoarele noastre, cum ar fi pescuitul sau turismul, depind direct de o mare sănătoasă».

ONG-ul WWF prezintă o situație complexă și afirmă că Marea Mediterană este cea mai poluată mare din lume. «Este considerată a șasea cea mai mare zonă de acumulare a deșeurilor marine, concentrând 7% din microplasticele planetei», se arată într-o declarație. Aceeași organizație raportează pe site-ul său web că 75% dintre pescăriile pe care le-au evaluat în Marea Mediterană sunt supraexploatate. Organizația ecologică adaugă că această mare se încălzește cu 20% mai repede decât restul. O mare parte dintre broaștele țestoase din vestul Mediteranei, cele care se găsesc pe coasta spaniolă, sunt așa-numitele țestoase țestoase și sunt pe cale de dispariție. Potrivit Life Oasis, opt milioane de tone de plastic ajung în oceane în fiecare an.