De ce măgarii sunt adesea asociați cu prostia? Cercetările științifice arată că abilitățile cognitive ale măgarilor și cailor sunt comparabile. Este mai degrabă o chestiune de prejudecăți și de condiții de viață ale acestor animale. Analiza arată că măgarii, care trăiau în condiții dure în zonele muntoase semiaride, au dezvoltat caracteristici unice de comportament și fiziologie.

Spre deosebire de cai, care trăiau în stepe deschise, măgarii au fost nevoiți să se adapteze la vegetația săracă și la resursele limitate de apă. Aceasta a dus la formarea de grupuri mici sau chiar la un stil de viață solitar. Măgarii au dezvoltat urechi mari și o voce puternică pentru a comunica pe distanțe lungi, precum și maxilare puternice pentru a mesteca alimente dure. Picioarele scurte erau mai potrivite pentru a se deplasa pe teren dificil decât pentru viteză.

Condițiile de viață afectează și caracterul. Măgarii, de regulă, sunt mai răbdători și mai rezistenți decât caii. Îmblânzirea măgarilor a avut loc acum aproximativ 7000 de ani în nord-estul Africii, când a început deșertificarea Saharei. Măgarii au devenit asistenți indispensabili pentru oameni, fiind utilizați atât în agricultură, cât și pentru transportul de mărfuri. În timp ce caii erau asociați cu luxul și războiul, măgarii au întruchipat munca grea și slujirea.

Anume acest rol în societate a dus la formarea unui stereotip negativ despre inteligența măgarilor. Astăzi, măgarii sunt încă larg utilizați în țările în curs de dezvoltare. Este interesant că măgarii dezvoltă atașament față de alte persoane, inclusiv de același sex, ceea ce demonstrează natura lor socială.

Cercetările științifice moderne confirmă că măgarii nu sunt deloc mai proști decât caii. Hibridizarea măgarilor și cailor, care duce la apariția catârilor, arată, de asemenea, că inteligența catârilor este, de regulă, mai mare decât cea a speciilor lor părinte. Nu ar trebui să judecăm despre mintea animalelor după aspectul lor sau rolul lor în societatea umană.