Minunea medicală, speranța și credința – acestea stau la baza acestei povești. După douăzeci de zile de luptă grea, în fața monitoarelor de terapie intensivă, o privire revine la viață. Este o poveste despre puterea iubirii materne, despre depășire și despre importanța de a prețui fiecare clipă.

Medicii și apropiații au trăit săptămâni întregi de așteptare, dar acum, când se deschide ochiul stâng, lumea se umple din nou de culori. Mama, care își privește copiii, ca și cum i-ar îmbrățișa, revine. O privire care a fost îndreptată către nepoți este acum plină de viață.

Amintiri despre copilărie, despre inocență, despre bucurie, despre cei care sunt mereu aproape, apar în memorie. Aceasta este o poveste despre o fiică, o soră, o mamă și o bunică care au găsit puterea de a reveni la viață.

Autorul subliniază că „a privi este un miracol”, mai ales când totul pare pierdut. Privirea devine un simbol al speranței, un simbol al depășirii și credinței. Este o reamintire a faptului că trebuie să prețuim fiecare moment, să ne amintim de cei care ne dau dragoste și sprijin.

Povestea ne îndeamnă să ne amintim de cei care luptă pentru viață, care au nevoie de sprijinul și credința noastră. Și să ne amintim de cei care sunt mereu aproape, care ne dau speranță și dragoste.

În încheiere, autorul reamintește de importanța credinței și speranței, că chiar și în cele mai întunecate vremuri, există întotdeauna loc pentru un miracol.