Căminul de bătrâni Monte Hermoso poartă stigmatul unei știri care, acum cinci ani, a deschis ochii madrilenilor asupra tragediei care se putea dezlănțui în aceste centre.

Pe 17 martie 2020, rudele au dezvăluit că în interior a avut loc un focar de coronavirus, că au existat numeroși morți și că ambulanța nu prelua bolnavii. La sfârșitul zilei, bilanțul era cutremurător: 19 morți.

Monte Hermoso nu are nimic special.

Nu este nici printre cele mai mari, nici printre cele mai mici. Nu este în centrul orașului, dar nici foarte departe. Este aproape de Casa de Campo, deși nu într-o zonă împădurită, cu copaci și drumuri de pământ în jur. La câțiva metri de o benzinărie Cepsa și de autostrada A-5, acum în lucrări pentru îngropare. Începând cu ora șase seara, într-o zi din timpul săptămânii, rudele își vizitează părinții acolo, când ies de la serviciu. Intră pentru a discuta într-o sală de mese compusă din 20 de mese cu câte patru scaune fiecare și două automate în spate. Alții se plimbă printr-o grădină din apropiere, de unde se vede lansatorul Parcului de Atracții și o bucată de montagne russe.

Rodrigo o ține de braț pe mama sa, Eugenia. A cerut să li se păstreze intimitatea, așa că numele nu sunt reale. El explică faptul că reședința Monte Hermoso este de "calitate medie" și că existau altele mai bune "la același preț" în munții Madridului, dar că a ales-o pe aceasta pentru că este mai aproape de casă și astfel poate merge mai multe zile în vizită. Un criteriu pe care, acum doi ani, când evalua opțiunile, l-a pus mai presus de titlurile dramatice pe care le-a găsit pe internet. "La urma urmei, toate sunt la fel", comentează el.

Acum cinci ani, știrea a lovit în a treia zi de izolare, în dimineața zilei de marți.

Nimeni nu înțelegea prea bine ce se întâmplă. Oamenii începuseră deja să suspecteze că virusul este mai grav decât părea la început, dar încă nu se știa cât de mare este pericolul. Din izolarea de acasă, Rosana Castillo suna în mod repetat la reședința Monte Hermoso pentru a afla cum se simte mama ei, care locuia acolo.

Nu era singura fiică îngrijorată. Rudele rezidenților creaseră un grup WhatsApp pentru a împărtăși între ei puținele informații care le ajungeau cu țârâita. Ceva nu le suna bine. Se informaseră și știau că există un singur medic în toată clădirea și că acesta pleca la ora trei după-amiaza. Apoi erau trei asistente; una care făcea tura de dimineață, alta după-amiaza și alta noaptea. Le era teamă că, dacă virusul va intra, nu vor exista mijloace pentru a-și îngriji părinții.

"Ne spuneau că totul este sub control și că nu avem de ce să ne facem griji", spune ea. Duminică, 8 martie, fusese ultima zi de vizite autorizate. Comunitatea a anunțat că le interzice din motive de precauție. Pe 14 martie, la șase zile după ce și-a văzut părinții, versiunea s-a schimbat. "Persoana care mi-a răspuns la telefon s-a prăbușit și ne-a spus că este un haos. Ne-a spus că sunt cinci morți".

În acel moment, a reușit să o contacteze pe doctorița Zamora, directoarea Zonei 7 de Sănătate Publică și epidemiolog, care vizitase reședința cu o zi înainte, când recepționera a spus că au murit cinci persoane. Cu datele oficiale pe care le-a dat, versiunea era mult mai gravă. "Ne-a spus că nu sunt cinci morți, ci 19", își amintește Castillo.

A luat legătura cu presa și s-a dezlănțuit o furtună.

"Cel puțin 19 morți într-un cămin de bătrâni din Madrid din cauza focarului de coronavirus", a titrat Джерело новини în dimineața zilei de 17 martie. În acea după-amiază, președinta Isabel Díaz Ayuso și consilierul pentru Sănătate, Enrique Ruiz Escudero, au declarat că reședința nu i-a informat, în ciuda faptului că centrul încerca de zile întregi să transfere bolnavi la spitalul de referință, Clínico San Carlos, și în ciuda faptului că responsabilii săi au comunicat punctual cu Direcția Generală de Sănătate Publică și Direcția Generală a Persoanelor Vârstnice, departamente ale Comunității, conform unui raport ulterior trimis Parchetului Provincial din Madrid.

"Despre această [reședință] nu știam că se află în această situație", a spus Ayuso la Telecinco. Escudero a declarat pentru Cadena SER: "Este important ca și noi să primim informații de la reședință, altfel este dificil să realizăm orice acțiune".

Imediat ce știrea a apărut, mass-media a alergat la ușa centrului și au început să sosească ambulanțele pentru a-i lua pe bolnavi. Castillo a sunat să afle dacă mama ei este bine, dar nu a primit niciun răspuns. A aflat că a murit patru zile mai târziu, în noaptea de 21 spre 22 martie. A murit singură și fără asistență medicală. "Ne-au spus că echipa de îngrijiri paliative de la Spitalul Clínico nu a putut intra pentru că nu aveau EPI [echipamente de protecție individuală]", relatează Castillo. "Nu știm ce s-a întâmplat cu adevărat".

O ambulanță în fața căminului de bătrâni Monte Hermoso, în martie 2020. David Exposito

Printre bolnavii care au fost transferați se număra și bunicul lui Rocío Esteras, în vârstă de 105 ani.

A murit o săptămână mai târziu într-un spital, dar nimeni nu a putut să-l viziteze pentru că nu era permis. "Mi s-a părut ciudat că un domn atât de în vârstă a fost dus când au spus că nu există mijloace și când erau oameni de 70 de ani care nu fuseseră transferați", comentează Esteras. Deși bunicul ei a fost transferat pe 17 și primul protocol de netransfer la spital a intrat în vigoare o zi mai târziu, pe 18 martie 2020, restricțiile se aplicau deja cu 11 zile înainte.

Julián este îngrijitor în acea reședință de ani de zile și a trăit pandemia între pereții ei.

Nu vrea să-și dea numele real de teamă să nu-și piardă locul de muncă. "Dacă ar fi o altă pandemie, s-ar întâmpla la fel", asigură el. Recunoaște că în acești cinci ani "nu s-a schimbat nimic", cu excepția faptului că acum au un geriatru de legătură, o figură care a apărut ca urmare a protocoalelor de transfer ca o încercare de a "medicaliza" căminele de bătrâni. Aceștia acționează ca intermediari între pacient și serviciul de sănătate. Potrivit lui Fernando Flores, președintele Pladigmare, aceasta a fost o figură creată "într-un moment de criză", care are mai mult o funcție "birocratică" decât una de asistență, astfel încât existența sa nu are sens în momentul actual.

Acest ziar a întrebat reședința Monte Hermoso despre măsurile care au fost luate din 2020 pentru a îmbunătăți serviciul sau pentru a se pregăti pentru viitor, dar nu a primit niciun răspuns. Julián, totuși, subliniază că nu este ceva ce se întâmplă doar în reședința în care lucrează: "Până la urmă, noi am fost primii, dar nu am fost cei mai răi".

Decesele persoanelor în vârstă în căminele de bătrâni din întreaga Spanie în timpul pandemiei au mobilizat Guvernul central.

La mijlocul anului 2022, Ministerul Drepturilor Sociale și comunitățile autonome au aprobat un acord care stabilea standardele minime pe care ar trebui să le îndeplinească serviciile de dependență, inclusiv căminele de bătrâni. A fost adoptat cu opoziția a nouă regiuni autonome, în care nu a fost aplicat. Printre acestea se numără și Comunitatea Madrid, unde peste 90% din cămine sunt private. Guvernul Ayuso a preferat să-și elaboreze propria normă, care a fost aprobată doi ani mai târziu, în noiembrie 2024, cu cerințe mai permisive pentru companii.

În timp ce acordul de stat vorbește despre cămine de maximum 120 de locuri în orașele dens populate, 90 în cele cu densitate medie și 75 în zonele rurale și satele slab populate, Comunitatea Madrid stabilește un maxim de 150 de locuri pentru orice cămin. Acordul de stat prevede ca 65% din camere să fie individuale și restul duble, iar cel regional impune ca doar 50% să fie de uz individual. Acordul de stat stabilește că unitățile de conviețuire, concepute pentru a fi similare unei unități familiale, trebuie să aibă 15 persoane, în timp ce norma madrilenă extinde aceste celule la 25 de membri. Ambele se află într-un orizont utopic și îndepărtat, explică Miguel Vázquez, fost președinte al asociației Pladigmare, care a participat la masa de dialog civil pentru acel acord de stat.

"Într-un cămin trebuie să te gândești la cum să-l faci pe cel care primește serviciul să se simtă bine, nu la cum îi este mai bine celui care oferă serviciul", consideră Miguel Vázquez. Căminele afiliate la acordul de stat au termen până în 2029 să se adapteze la cerințe, iar Comunitatea Madrid a dat termen până în noiembrie 2026, dar, potrivit lui Vázquez, serviciul nu are perspective de îmbunătățire cu această reglementare, nici măcar după ce toate vor avea noua acreditare.

Julián, îngrijitorul de la Monte Hermoso, explică faptul că speranța că nu se vor repeta scenele cu cadavre pe coridoare nu constă în existența unor aparate de respirat în cămine, pentru că nu există.

Nici în faptul că s-au angajat mai mulți medici, pentru că nu este cazul; nici în faptul că a crescut personalul, astfel încât lucrătorii direcți, precum el, să se poată concentra mai mult pe fiecare rezident, ceea ce nu s-a întâmplat, cel puțin în căminul în care lucrează el, cel de la Monte Hermoso. "Acum avem experiență", spune el. Este singurul lucru.