Madrid – Lumea științifică deplânge pierderea eminentului biolog spaniol Antonio García-Bellido, care a încetat din viață la vârsta de 89 de ani. Recunoscut pe plan internațional pentru cercetările sale revoluționare în biologia dezvoltării, García-Bellido este considerat unul dintre cei mai importanți oameni de știință din istoria Spaniei, a cărui moștenire se apropie de nivelul laureaților Nobel precum Santiago Ramón y Cajal și Severo Ochoa.

Descoperirile sale, inițial trecute cu vederea, au atras atenția lumii științifice după ce Francis Crick, co-descoperitorul structurii ADN-ului, le-a recunoscut importanța în 1975. Lucrând cu muște de oțet, echipa lui García-Bellido a demonstrat că organismele vii se dezvoltă în compartimente distincte, reglementate de un set de gene. Aceste "granițe invizibile" asigură că celulele nu le depășesc, contribuind la formarea specifică a aripilor, picioarelor sau ochilor, de exemplu.

Biologul și-a înființat propriul laborator în 1968, la Consiliul Superior de Cercetări Științifice din Madrid, cu scopul de a înțelege cum o singură celulă poate genera o structură complexă precum o mână sau o aripă. El a subliniat că înțelegerea modului în care genele dictează dimensiunea și forma populațiilor celulare rămâne o provocare majoră.

Una dintre cele mai uimitoare descoperiri a fost conceptul de "gene selectoare". Aceste gene acționează ca niște "dirijori de orchestră" în ADN, activându-se în diferite zone ale corpului pentru a defini identitatea celulelor din fiecare compartiment. Remarcabil este că aceste gene fundamentale sunt interschimbabile între specii complet diferite; introducerea unei gene umane adecvate într-o muscă mutantă fără aripi poate determina creșterea aripilor.

Implicațiile acestor descoperiri sunt profunde. Ele sugerează o evoluție modulară, în care diversitatea uimitoare a animalelor de pe Pământ, apărută în timpul așa-numitei "explozii cambriene" acum aproximativ 540 de milioane de ani, s-a bazat pe un plan de design meticulous, inventat de evoluție o singură dată. "Evoluția este foarte conservatoare", a explicat García-Bellido, sugerând că, mai degrabă decât să creeze lucruri noi, aceasta a combinat elemente existente cu rezultate imediate. Schimbarea majoră în evoluție constă în organismele în care genele se exprimă și momentul în care o fac.

Antonio García-Bellido a fost unul dintre puținii spanioli membri atât ai Royal Society din Marea Britanie, cât și ai Academiei Naționale de Științe a Statelor Unite, o dovadă a prestigiului său. Colegul său Ginés Morata l-a descris ca fiind un pionier capabil să integreze concepte clasice de biologie a dezvoltării cu analiza genetică, creând o școală spaniolă de biologia dezvoltării cu o proiecție internațională remarcabilă. Moartea sa reprezintă o mare pierdere pentru știința spaniolă.

Deși nu a primit un Premiu Nobel, mulți îl considerau cel mai important biolog spaniol după Ramón y Cajal și Ochoa. Când a fost întrebat despre absența unui Nobel, García-Bellido a răspuns modest: "Dacă nu mi-au dat Premiul Nobel este, evident, pentru că nu îl meritam, atât de simplu, sau pentru că alții îl meritau mai mult."