Viața lui Isah Aliyu s-a schimbat radical acum doi ani, când a fost nevoit să abandoneze școala generală pentru a-și întreține familia, după moartea subită a tatălui său.

Aliyu, acum în vârstă de 18 ani, a schimbat stiloul cu târnăcopul pentru a lucra într-o mină de aur din Niger, unul dintre cele 36 de state ale Nigeriei, renunțând la visul său de a deveni medic. Câteva cifre sunt suficiente pentru a înțelege urgența cu care se confruntă sistemul educațional din această țară africană, unde datele UNICEF arată că 10,5 milioane de copii cu vârste cuprinse între 5 și 14 ani nu sunt școlarizați. Această agenție ONU estimează că doar 61% dintre nigerienii cu vârste cuprinse între 6 și 11 ani frecventează în mod regulat școala, iar cifrele sunt și mai rele în regiunea centru-nord, unde locuiește Aliyu, deoarece rata de frecvență nu depășește 53%.

"Mă simt prins în capcană", rezumă acest tânăr, care recunoaște că face o muncă "periculoasă și dificilă". Cu toate acestea, atracția banilor rapizi din mineritul de aur, calcar și tantalită îi face pe mulți copii să abandoneze școala, să fie expuși la aceste condiții de muncă periculoase și să-și lase deoparte visele profesionale.

Veniturile lui Aliyu și ale tinerilor care lucrează cu el sunt imprevizibile. El câștigă în medie 3,65 euro pe săptămână, iar jumătate din acești bani se duc pe întreținerea mamei și a celor doi frați ai săi. Hadiza, mama lui Aliyu, a fost nevoită să-și retragă doi dintre cei trei copii de la școală. "Doar unul dintre ei a reușit să termine liceul cu sprijinul unui ONG", explică Hadiza, reținându-și lacrimile, în timp ce povestește că ceilalți au fost nevoiți să meargă la mine. Veniturile din munca copiilor ei și din mica ei afacere cu artă corporală și tatuaje, care îi aduce 4,26 euro pe săptămână, abia dacă îi acoperă nevoile.

Nigeria este cea mai populată țară din Africa, cu peste 230 de milioane de locuitori, majoritatea foarte tineri. Vârsta medie a țării este de aproximativ 18 ani, potrivit ONU, iar peste 40% din populație are sub 14 ani, conform datelor Băncii Mondiale.

"Majoritatea minerilor de aur din statul Niger sunt tineri și adolescenți. Acolo suferă abuzuri, amenințări și sunt chiar urmăriți și arestați de poliție", explică Aisha Usman, profesoară din comunitatea Chanchaga, situată la 150 de kilometri de capitala Abuja.

Adolescenții parcurg zilnic distanțe lungi până la minele de aur și petrec aproximativ opt ore săpând și spălând nisipul în site în râu pentru a găsi metalul prețios. În minele subterane, copiii intră în puțuri înguste și tuneluri instabile de până la 25 de metri adâncime, unde pot avea loc prăbușiri, alunecări de teren și surpări. În plus, în mine sunt expuși și la mercur, un metal foarte toxic care poate provoca dizabilități și leziuni cerebrale pe viață.

În ciuda existenței unei Legi privind drepturile copilului din Nigeria din 2003, care interzice munca copiilor și stabilește vârsta minimă de muncă la 14 ani - cu condiții foarte specifice - aplicarea acesteia rămâne deficitară. Și, deși țara africană a ratificat convențiile internaționale privind munca copiilor, inclusiv Convenția 138 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind vârsta minimă și 182 privind cele mai grave forme de muncă a copiilor, aplicarea acesteia este împiedicată de sărăcie, practici culturale și resurse insuficiente pentru inspecțiile muncii.

"Peste tot există copii neșcolarizați. Nicio comunitate nu este scutită de acest flagel", deplânge Abdulmalik Abduljalil Adinoyi, coordonator al Fundației Rose of Sharon, în această regiune din centrul-nord al Nigeriei. Nigeria are din 2004 o lege care prevede că educația trebuie să fie gratuită și obligatorie pentru copiii de până la 15 ani. "Majoritatea statelor din Nigeria au încorporat-o", recunoaște Adinoyi, dar precizează că în practică nu este pe deplin aplicată.

Creșterea bugetului pentru educație

Mariam Umar, în vârstă de 15 ani, a trebuit, de asemenea, să-și întrerupă studiile și să meargă la mine în urmă cu un an, după moartea tatălui ei, ceea ce i-a zădărnicit ambiția de a deveni profesoară. Deși educația publică este gratuită, această tânără nu-și poate permite uniforma, caietele, manualele, transportul și alte cheltuieli. "Viața a devenit amară pentru familie, deoarece mama mea a trebuit brusc să devină responsabilă pentru mine și cei trei frați ai mei", spune ea. În plus, Umar câștigă jumătate din cât câștigă bărbații pe săptămână spălând nisip. "Uneori nu avem nimic de mâncare", se plânge ea.

Mohammed Baba, oficial al Ministerului Educației din statul Niger, explică faptul că autoritățile locale au un plan pentru a-i readuce în sălile de clasă pe elevii care au abandonat școala. "Guvernul statului a alocat peste 50% din bugetul său pentru 2025 pentru educație și sănătate", declară Baba, menționând că în 2024, de exemplu, alocarea bugetară pentru educație a fost de 14,55%. În plus, președintele țării, Bola Tinubu, a asigurat că guvernul federal este hotărât să reducă abandonul școlar din țară prin inițiative de întoarcere la școală și programe de dezvoltare a competențelor.

La rândul lor, școlile și instituțiile de învățământ își intensifică eforturile. Israel Chukwuma, directorul Școlii Internaționale de Tehnologie Ab din Chanchaga, afirmă că centrele școlare îi ajută pe copiii care își pierd părinții și arată rezultate academice bune, oferindu-le burse și reduceri de taxe. "Ne dăm seama de impactul enorm pe care îl are lipsa educației, care merge de la analfabetism la criminalitate și sărăcie și devine în cele din urmă o povară uriașă pentru societate", explică Chukwuma.

Dar părinții continuă să se plângă de taxele inaccesibile, de lipsa de personal și de starea proastă a infrastructurii școlilor publice, cărora le lipsesc materiale de bază, cum ar fi scaunele și mesele.

Acest articol este publicat în colaborare cu Egab, o platformă care lucrează cu jurnaliști din Orientul Mijlociu și Africa.