Viața și moartea – două fețe ale aceleiași monede, care se manifestă în mod deosebit de viu în coridoarele spitalelor. Aici, sub privirile rudelor nedumerite, destinele sunt scrise parcă în grabă, când nu știi dacă să râzi sau să plângi.

Amintind povestea familiei sale, autorul se adâncește în reflecții despre efemeritatea vieții și inevitabilitatea morții. Bunicul autorului a murit după un accident vascular cerebral, iar în același timp s-a născut strănepotul, ca și cum soarta face socoteli, împletind viețile și morțile într-un singur interval de timp. Autorul își amintește cum bunica sa a simțit moartea bunicului, auzind "niște sunete" noaptea.

Aceste amintiri devin un motiv pentru reflecții profunde asupra moștenirii pe care o lăsăm în urma noastră. Despre compasiunea pe care autorul a moștenit-o de la bunicul său și neîncrederea care a venit de la bunica sa. Autorul se întreabă ce s-a întâmplat în mintea bunicului său în ultimele zile, când s-a născut strănepotul. Acestea sunt povești despre fantomele trecutului, despre dorința de ordine în fața morții și despre eterna întrebare: ce este mai important – bunăstarea materială sau viața însăși?