În lumea contemporană, granița dintre realitate și ficțiune devine din ce în ce mai subțire, în special în domeniul juridic. Autorul articolului analizează situația din jurul cazului Procurorului General, subliniind modul în care interpretările evenimentelor depind de punctul de vedere al naratorului, amintind de tehnicile folosite în literatura de ficțiune.

Luând ca exemplu cazul Procurorului General, se concluzionează că deciziile și interpretările judiciare pot fi la fel de subiective ca și în operele de ficțiune. Autorul notează că, deși literatura are limitele sale, practica judiciară, pare să nu cunoască limite în libertatea de interpretare.

Comparând diferite puncte de vedere, autorul subliniază că, în timp ce există standarde general acceptate în critica literară, se observă o polarizare a opiniilor în practica judiciară. Acest lucru ridică îngrijorări, deoarece deciziile judiciare au consecințe reale, spre deosebire de operele de ficțiune.

Autorul ajunge la concluzia că, într-o lume în care fiecare este liber să interpreteze evenimentele în felul său, sunt necesari autori fără compromisuri, dispuși să folosească orice tehnici narative pentru a-și transmite punctul de vedere. Această tendință ridică întrebări despre modul în care percepem realitatea și modul în care interpretările acesteia ne afectează viața.