Descoperiri arheologice în Ullastret: Excluderea sacrificiilor de copii

Descoperirea, de-a lungul anilor de săpături în orașul iberic Ullastret (Girona), a unor bebeluși îngropați într-un mod particular, a alimentat în mod tradițional ipoteza că ar putea fi vorba de sacrificii de copii, o fantomă care planează asupra multor situri antice din Marea Mediterană (cazul paradigmatic fiind celebrele "tofet", cimitirele infantile punice). Dar acum, o cercetare de ultimă oră a Universității Autonome din Barcelona (UAB) și a Muzeului de Arheologie din Catalonia (MAC) vine să excludă faptul că aceste sacrificii au avut loc în Ullastret (secolele VI-II î.Hr.) și concluzionează, după analizarea rămășițelor a 15 creaturi găsite în sit, că au murit de moarte naturală și au fost îngropate ritualic în spații domestice.

Cercetarea, multidisciplinară și cu tehnologie de ultimă generație (analiză histologică a dinților, diagnostic genetic al sexului), a fost publicată în revista *Trabajos de Prehistoria* și a fost prezentată public în această dimineață la sediul din Barcelona al MAC, care, în același timp, expune rămășițele scheletice a două dintre micile corpuri studiate, o inițiativă care pare să contraste puternic cu tendința promovată de Ministerul Culturii al lui Ernest Urtasun de a retrage rămășițele umane din muzee.

Mai multe informații

Ullastret revine la viață datorită 3D

Detalii despre studiu

Studiul, intitulat *Moartea infantilă în epoca iberică: complexul arheologic Ullastret (Girona, Catalonia)* și semnat de opt specialiști, în primul rând de Carolina Sandoval, de la Grupul de Cercetare în Antropologie Biologică (GREAB) al UAB, amintește că "una dintre cele mai discutate chestiuni în legătură cu cultura iberică este originea și semnificația înmormântărilor infantile, care apar în mod obișnuit sub pavimentul anumitor spații domestice".

Pentru a contribui la clarificarea problemei, cercetătorii au analizat înhumările infantile din Ullastret "printr-o metodologie antropologică ce pune accent pe morfologie, histologie și genetică", ca o modalitate de a evalua "ipotezele formulate până acum: morți datorate cauzelor naturale, posibile infanticide sau sacrificii rituale". Ei concluzionează că analiza acestor înhumări "indică un tipar de mortalitate din cauze naturale" și arată că "majoritatea deceselor au avut loc în jurul nașterii și în etapa postnatală". Rezultatele, se subliniază, "sunt consistente cu ideea că aceste înhumări infantile urmau norme sociale pentru indivizii care mureau în momentele timpurii ale vieții".

Prezentare la MAC

În prezentarea de la MAC, Assumpció Malgosa, profesor de Antropologie Biologică la UAB și coordonator al studiului, a subliniat, alături de vitrina cu minusculele fragmente scheletice ale Ull04 și Ull15 prezentate pe tăvi, modul în care acestea arată vulnerabilitatea și fragilitatea rămășițelor. A subliniat că rămășițele copiilor sunt mărturii foarte speciale, "ale celor mai mici membri ai unei societăți, uitați în mod tradițional și pe care cercetarea îi pune în evidență".

Dintre cele 15 creaturi, moarte la naștere, înainte sau la scurt timp după, există:

• 1 prematur extrem (mai puțin de 28 de săptămâni de gestație)
• 1 prematur (între 28 și 36 de săptămâni de gestație)
• 6 perinatale (între săptămâna 37 de gestație până la 7 zile după naștere)
• 1 neonatal (în primele 28 de zile de viață)
• 5 postneonatale (între 28 de zile până la primul an, cei din Ullastret din această categorie nu au depășit 12 săptămâni de viață)
• Despre celelalte două nu s-au putut obține date.

Malgosa a subliniat importanța *joint venture*-ului dintre UAB și MAC, care creează o punte între cercetarea de top a universității și diseminarea socială pe care o face muzeul.

Contextul arheologic al Ullastret

Responsabilul MAC-Ullastret, Gabriel de Prado, a contextualizat studiul explicând că rămășițele nu provin dintr-o săpătură recentă, ci sunt rezultatul *fouille aux dépôts*, săpături în depozite, descoperiri făcute începând cu 1959, dar care acum au fost reexaminate cu noi tehnologii care nu erau disponibile înainte. A amintit că Ullastret, sit extraordinar și fundamental pentru orice studiu al epocii iberice, era o *dipolis*, oraș dublu, cu două nuclee mari, Puig de Sant Andreu și Illa d'en Reixac, care a fost capitala *indiketas* și care este cunoscut și excavat neîntrerupt din 1947.

În Ullastret, care ocupa 16 hectare, trăiau aproape 6.000 de persoane, ceea ce îl transformă într-o metropolă a epocii, dar s-au găsit puține rămășițe umane, deoarece ibericii își incinerau morții (singura necropolă descoperită până acum, cu 80 de morminte de incinerare, este cea de la Puig de Serra, la 400 de metri de Illa d'en Reixac). Așadar, a subliniat el, bebelușii și rămășițele foarte diferite, care sunt craniile înfipte (despre care există, de asemenea, noutăți: se pare că nu ar fi doar de străini, ci există și un craniu local), constituie o sursă foarte specială de informații despre lumea iberică. De Prado a considerat că se poate exclude definitiv ideea unui *tofet* în Ullastret și pentru contextul iberic.

Analiza rămășițelor

Carolina Sandoval a explicat că dintre cei 15 indivizi analizați, unii înhumați în gropi mici și cei mai vechi din secolele IV-III î.Hr., 8 erau de sex feminin, 5 de sex masculin și despre doi nu s-a putut determina. În principal, erau fetuși la termen și bebeluși cu o supraviețuire postnatală de peste o lună (cei care au trăit cel mai mult aveau 12 săptămâni). Niciuna dintre rămășițe nu prezenta dovezi de traume sau boli, deși un caz, Ull10, indică, prin discrepanța dintre vârsta dentară și vârsta osoasă, o tulburare de dezvoltare sau malnutriție. Probabil că au murit din cauza complicațiilor la naștere, a anomaliilor genetice, a problemelor cu placenta sau cordonul ombilical. Sandoval a subliniat că tiparul pe care l-au identificat, de vârste și sexe, se aseamănă cu mortalitatea infantilă naturală a populațiilor în curs de dezvoltare și duce la excluderea ideii că ar fi existat infanticid cu selecție pe sexe sau practici sacrificiale.

Documentația arheologică dovedește că aceste creaturi au fost îngropate în spații domestice (nu în clădiri palatine sau aristocratice) și că se păstra memoria înmormântărilor anterioare, deoarece erau respectate în cele noi.

Îngrijire și respect față de copii

Sandoval a considerat că tratamentul funerar acordat bebelușilor — nu știm ce se făcea cu cei care mureau la o vârstă mai mare — indică faptul că acești mici morți "contau" și că "nu erau pur și simplu aruncați". Pare să existe un interes în a le oferi o îngrijire și în a-i menține aproape. Faptul că s-a păstrat timp de mulți ani, chiar și un secol, memoria locului unde se aflau este semnificativ.

Ulterior

Cercetătorii amintesc că mai sunt multe de găsit în *oppidum*-ul (oraș fortificat) din Ullastret: doar 20% din Puig de Sant Andreu și abia 5% din Illa d'en Reixac au fost excavate și, în consecință, trebuie să apară mai multe dovezi ale practicilor funerare ale populației.

Expunerea rămășițelor la MAC

În ceea ce privește expunerea rămășițelor infantile la MAC, directorul său, Jusèp Boya, a declarat că centrul are deja un an de dezbateri interne cu privire la expunerea rămășițelor umane în muzeu și care ar trebui să fie limitele. El a considerat că în decizia Ministerului Culturii de a le retrage "au cântărit alți factori decât cei strict științifici". Pentru Boya, "conceptul fundamental trebuie să fie respectul". Directorul a reflectat asupra faptului că trebuie analizat modul în care sunt expuse rămășițele și cum sunt folosite în educație. Și a avertizat: "A le face pur și simplu să dispară va condamna multe muzee la închidere sau la închiderea unei părți a sălilor lor; nu putem face o regulă generală, trebuie să studiem fiecare caz în parte".