
În câteva cuvinte
Juan Carlos Unzué, fost portar și antrenor spaniol diagnosticat cu Scleroză Laterală Amiotrofică (SLA), a anunțat public decizia sa de a refuza procedura de traheotomie. După aproape șase ani de conviețuire cu boala, el consideră că această intervenție nu i-ar oferi o calitate a vieții suficientă și preferă să se stingă păstrând sentimentul unei vieți împlinite. Unzué rămâne un susținător activ al pacienților cu SLA din Spania, militând pentru adoptarea rapidă a măsurilor de sprijin financiar și medical.
Din 2019, Juan Carlos Unzué (Orkoien, 57 de ani) luptă împotriva SLA (Scleroză Laterală Amiotrofică) și este una dintre cele mai vizibile figuri asociate cu această boală în Spania. Fostul portar și antrenor a anunțat acum câteva săptămâni că renunță la rolul de comentator de fotbal la DAZN deoarece efortul de a vorbi a devenit prea mare din cauza limitărilor respiratorii.
Joi, acesta a fost invitat la emisiunea «El Larguero» de la Cadena SER pentru a explica de ce a decis să nu facă traheotomie pentru a-și menține respirația: «În ultimele mele dorințe, scrise acum trei ani, specificasem că voi face traheotomia dacă voi avea nevoie de ea. Sunt sigur că dacă aș fi avut nevoie în primul sau al doilea an cu SLA, astăzi aș fi făcut-o. Dar după ce am trăit aproape șase ani cu această boală, după ce am putut vedea care este calitatea vieții multora dintre colegii mei care o au, am ajuns la concluzia că pentru mine nu este o calitate a vieții suficientă. Prefer să plec puțin mai devreme cu sentimentul pe care îl am astăzi, că am avut o viață plină».
De la Pamplona, înconjurat de familie și de cercul său apropiat, Unzué a explicat că are norocul de a nu s-a simțit condiționat în luarea acestei decizii și că María, soția sa, a fost prima persoană căreia i-a comunicat-o. «Cred că a acceptat-o bine, până la urmă ceea ce trăim este reciproc și ea simte de multe ori aproape ceea ce gândesc eu. Femeile au un al șaselea simț», a asigurat el. A adăugat că are norocul să o aibă alături pentru orice nevoie și că se bucură de afecțiunea și respectul ei.
«Am reușit tot ce mi-a stat în putință, adică să-mi pun imaginea la dispoziție, să fiu un fel de purtător de cuvânt pentru această cauză, dar există enorm de multă muncă în spate, din partea asociațiilor, fundațiilor, pacienților și familiilor lor», a povestit Unzué, vorbind despre satisfacția de a fi contribuit la aprobarea legii pentru bolnavii de SLA, după mai mult de doi ani de proces legislativ. Această legislație propune garantarea îngrijirii 24 de ore din 24 pentru pacienții în stadiu avansat și sprijinirea îngrijitorilor. Unzué a recunoscut că nu se știe cât va dura până când legea va deveni efectivă și de aceea au prezentat un plan de urgență acum o lună și jumătate: «Acesta constă în alocarea în avans a aproximativ 63 de milioane de euro pentru a putea îngriji persoanele care astăzi necesită ventilație asistată minimum 16 ore pe zi, astfel încât nicio persoană să nu se mai simtă condiționată de aspectul financiar în a lua decizia finală pe care am luat-o eu».
Întrebat despre acceptarea bolii, Unzué a relatat că a avut norocul să o facă încă din ziua diagnosticului. «Știam că SLA va face parte din viața mea. Nu toți vor avea norocul pe care l-am avut eu, dar le spun și că fiecare persoană este o poveste și poate unii au nevoie de trei luni, alții de șase», a răspuns el. A insistat că nu simte că i-ar fi rămas ceva neîmplinit: «Nu am acest sentiment. Am mândria mea, ego-ul meu la maxim, liniștea de a fi făcut tot posibilul, de a mă fi bucurat și de a fi făcut tot ce am vrut să fac. Voi fi mulțumit în ziua în care voi vedea că acele ajutoare ajung în casele persoanelor afectate». Fostul portar navarez și-a desfășurat cariera de jucător la Osasuna, Barcelona sau Celta Vigo înainte de a deveni antrenor la Barcelona, Numancia și Girona.
În septembrie anul trecut, într-un interviu, fostul fotbalist a comentat deja că avea îndoieli cu privire la traheotomie: «Acum doi ani mi-am scris ultimele dorințe: dacă ajungeam să am probleme respiratorii grave, ceream o traheotomie. Astăzi am îndoieli. Acestea sunt generate de cei cinci ani de care m-am bucurat. Continui să simt că am o viață plină. Și vreau să părăsesc această lume cu acest sentiment. Voi putea fi Juan Carlos Unzué până în ultima zi».