— «Acest cuptor este gândit pentru consumatorul final» — spune muncitorul care a venit să-mi schimbe vechiul cuptor cu cel nou.

Înțeleg că «consumatorul final» sunt eu și că mă numește așa pentru a nu mă numi prost («Acest cuptor este gândit pentru proști», este ceea ce i-ar fi plăcut să spună). Aparatul are numeroase funcții extrem de simple de executat sau programat, dar adevărul este că nu înțeleg nimic. Îl las pe tehnician să se exprime, aprobând politicos tot ce spune, cu încrederea că citirea manualului de instrucțiuni mă va informa cel puțin despre cele mai elementare lucruri (cum să gătesc un pește).

Rămân cu expresia «utilizator final» pentru că simt că mă privește. Eu sunt utilizatorul final al frigiderului și al cuptorului cu microunde și al computerului, dar și al comenzilor pentru duș pe care mi le-au instalat luna trecută și a căror funcționare mi-a luat ceva timp să o înțeleg. Eu sunt utilizatorul final al tot ceea ce se inventează în lume, chiar și utilizatorul romanului care tocmai mi-a sosit prin poștă și pe care îl deschid cu teama de a nu ști să-l citesc. Sunt utilizatorul final al programelor TV, și utilizatorul final al pachetului de pâine feliată și utilizatorul final al conservei cu «deschidere ușoară». Mă întreb cum vor fi utilizatorii anteriori, mă întreb dacă există, poate că da.

Sunt utilizatorul final al lumii, poate utilizatorul final al sfârșitului lumii. Sunt, așadar, utilizatorul final al acțiunilor lui Trump, ale lui Netanyahu, etc. Să o spunem rapid: sunt utilizatorul final al Realității. Dar mi se întâmplă cu Realitatea la fel ca și cu cuptorul: nu știu pe ce buton să apăs pentru ca să funcționeze, nici ce comandă să acționez pentru ca prețurile chiriilor să scadă și pentru ca bula imobiliară să le explodeze în față fondurilor de investiții. Sunt utilizatorul final al unui model politic pe care nu îl înțeleg, utilizatorul final al inegalităților economice, utilizatorul final al religiilor actuale, utilizatorul final al haosului. Dar cum se gestionează haosul.