În câteva cuvinte
Studiul PlasticHeal subliniază riscurile expunerii la microplastice, de la afectarea celulară până la probleme de sănătate pe termen lung. Este necesară reglementarea producției și consumului de plastic, precum și alternative inovatoare pentru a proteja sănătatea publică. Expunerea continuă la aceste particule poate avea efecte devastatoare asupra sănătății, inclusiv un risc crescut de cancer. Autorul Marius Andrei atrage atenția asupra implicațiilor politice în România, subliniind necesitatea unor măsuri urgente.
Daune la nivelul ADN-ului și alte efecte ale expunerii la micro și nanoplastice (MNPL)
Daune la nivelul ADN-ului, alterarea comunicării celulare, afectarea organelor și țesuturilor și apariția diverselor boli. Acestea sunt doar câteva dintre efectele expunerii prelungite la micro și nanoplastice (MNPL), conform proiectului PlasticHeal, condus de Universitatea Autonomă din Barcelona (UAB), cu participarea a 11 instituții științifice europene pe parcursul a patru ani de cercetare. Oamenii de știință avertizează asupra necesității de a reglementa producția și consumul de plastic pentru a evita problemele de sănătate publică.
Riscurile acestor particule invizibile, dar perceptibile în sănătatea umană, se concentrează în special la nivel celular. „Afectarea celulară poate duce la inflamație cronică, modificări ale sistemului imunitar și o sensibilitate crescută la alți contaminanți cunoscuți, cum ar fi arsenicul sau tutunul”, arată cercetarea, prezentată marți în Barcelona în sesiunea finală a conferinței „Plasticul în interiorul nostru: revelând impactul ascuns al micro și nanoplasticelor”.
În fața a aproximativ 100 de persoane, conferința a reprezentat un punct de reflecție pentru a analiza orizontul conviețuirii umane cu plasticul. „A revoluționat viața noastră de zi cu zi, datorită versatilității și durabilității sale, dar și datorită performanței sale economice; dar plasticul a devenit, de asemenea, o problemă din cauza poluării generate de utilizarea noastră incorectă”, explică Alba Hernández, cercetător principal al proiectului.
„PlasticHeal a făcut un pas decisiv în cunoașterea MNPL, demonstrând că aceste particule pot reprezenta un risc pentru sănătatea umană. Am dezvoltat instrumente și cunoștințe care marchează calea de urmat în studiul impactului real pe care acest tip de poluare îl are asupra sănătății noastre”, a declarat Alba Hernández Bonilla, profesor în departamentul de Genetică și Microbiologie al UAB și cercetător principal al proiectului.
Microplasticele se infiltrează în corp în principal prin inhalare. Dar, în funcție de dimensiunea particulelor, se pot depune la un nivel mai mult sau mai puțin profund al plămânului. „Cu cât mai adânc, cu atât mai rău”, rezumă Julia Catalán, cercetător la Universitatea din Zaragoza. „Dacă ajung în zona alveolelor, unde are loc schimbul de gaze cu sângele, pot intra în fluxul sanguin și se pot distribui în tot corpul”, avertizează ea. Rinichii și ficatul, datorită funcției lor de purificare, sunt organele cele mai expuse riscului de a suferi daune din cauza prezenței microplasticelor.
S-a dovedit că diverse tipuri de MNPL au capacitatea „de a traversa bariera intestinală, de a accesa fluxul sanguin și de a se distribui în diferite organe și țesuturi”, după cum explică UAB. Echipa a identificat modul în care aceste particule intră în organism, cum se comportă la nivel celular și cum se acumulează pe termen lung. În cazul în care nu ajung în sânge, există riscul ca particulele să se stocheze în plămâni și corpul să nu le poată expulza prin membranele mucoase sau prin tuse. „Atunci se poate genera un focar similar cu cel al unei infecții care duce la o inflamație continuă”, adaugă Catalán.
Cercetarea sugerează că concentrația de MNPL în corp pare mai dăunătoare la populațiile vulnerabile, cum ar fi persoanele cu afecțiuni preexistente, deși subliniază, în același timp, că această linie de cercetare rămâne deschisă pentru a determina amploarea reală a acestui risc. Obiectivul, asigură ei, este de a stabili niveluri de expunere sigure și „criterii de reglementare care să protejeze sănătatea publică”.
„Procesele bolilor care au fost înregistrate în epidemiologie determină o rată mai mare de cancer la lucrătorii expuși la poluare pentru o perioadă lungă de timp”, subliniază Catalán. „Dacă suntem continuu expuși la particule, când ne pensionăm, s-ar putea să ne strice pensia”.
Într-un context în care, potrivit oamenilor de știință, în fiecare an se produc 300 de milioane de tone de plastic, „majoritatea de unică folosință” și în care se preconizează o creștere a producției, efectele se anunță din ce în ce mai mult. „Deoarece doar o mică parte din plastic este reciclabilă, ajungem să avem milioane de tone care vor ajunge să ne contamineze mediul înconjurător, iar aceasta este doar fața vizibilă a problemelor pe care le presupun materialele plastice”, continuă Hernández, care menționează că „aproape 20% dintre decesele care au loc în fiecare an sunt produse de poluare”.
Hernández solicită „alternative și inovație” pentru a încuraja schimbări de comportament ale consumatorilor. „Dacă au cunoștințe, vor putea înțelege riscul la care se expun”. În această linie, cercetătorul a cerut, de asemenea, „măsuri” publice pentru a „proteja” populația.
Pentru a analiza durabilitatea materialelor plastice, PlasticHeal a adaptat microscopiile Raman și FTIR pentru a detecta și cuantifica MNPL în țesuturi umane, cum ar fi respirația, sângele și urina. Aceste instrumente permit studierea modului în care se acumulează particulele de-a lungul timpului și sunt esențiale pentru evaluarea efectelor lor pe termen lung. Una dintre provocările restante la nivel științific este „detectarea particulelor mai mici de un micrometru”, exprimă Hernández.
