În câteva cuvinte
Acordul dintre PSOE și Junts permite Cataluniei gestionarea administrativă a unor aspecte legate de migrație (permise, returnări), dar sub stricta respectare a legii statale. Competențele cheie rămân la nivel național. Narațiunea Junts, însă, prezintă acordul ca oferind Cataluniei puteri decizionale extinse, inclusiv în stabilirea criteriilor de ședere și expulzări, abordând migrația restrictiv. Această discrepanță între faptele acordului și relatarea politică subliniază riscul ca narațiunile să influențeze negativ politicile și calitatea democratică.
După ce polemicile cele mai aprinse privind acordul de delegare a competențelor în materie de migrație între PSOE și grupul parlamentar Junts în Congres s-au mai potolit, poate merită să facem o reflecție mai așezată.
Oricine a citit textul acordului – „faptul”, în contextul acestor rânduri – poate constata că, în cazul aprobării Legii Organice care îl va materializa, acesta ar permite Generalitat-ului (guvernul catalan) să gestioneze administrativ permisele de ședere sau returnările persoanelor migrate, dar întotdeauna – așa cum nu se poate altfel – va trebui să respecte legislația statală. Logica este clară: administrația catalană nu va putea impune propriile cerințe pentru acordarea autorizațiilor sau deciziilor de returnare, deoarece ar presupune o variație a condițiilor cerute persoanelor migrate în alte teritorii ale statului. Pactul stabilește, de asemenea, că Mossos d'Esquadra (poliția catalană) vor acționa la frontiere, porturi și aeroporturi în probleme legate de persoanele migrate, dar întotdeauna în colaborare cu restul Forțelor și Corpurilor de Securitate ale Statului. În mod similar, Generalitat ar putea gestiona CIE (Centrul de Internare a Străinilor) din Barcelona și ar avea o anumită marjă în organizarea sa internă, dar nu va putea interveni în stabilirea criteriilor pe baza cărora persoanele intră în aceste stabilimente cu o reputație îndoielnică din punct de vedere al drepturilor omului.
Dacă ne uităm la ceea ce s-a convenit efectiv, așadar, este vorba despre posibilitatea descentralizării procesării dosarelor administrative și, în același timp, despre responsabilizarea Generalitat-ului și a Mossos în gestionarea unor politici migratorii care vor rămâne de competență statală.
În realitate, știrea cea mai îngrijorătoare pare a fi „narațiunea” construită de Junts în jurul acordului. În declarații pentru presă și pe rețelele sociale, reprezentanții săi au optat pentru o explicație care, pe de o parte, sugera posibilitatea ca Generalitat să stabilească cerințe pentru obținerea permisului de ședere – un aspect care nu apare în documentul semnat – și, pe de altă parte, sublinia cum Generalitat ar fi cea care – „în sfârșit”, se spunea – ar decide în privința expulzărilor. Toate acestea pentru a prezenta opiniei publice delegarea competențelor ca o modalitate de a gestiona mai expeditiv – și mai restrictiv – situația persoanelor migrate, înțeleasă, în definitiv, ca o problemă. O abordare care a devenit din nou evidentă odată cu acordul privind repartizarea minorilor neînsoțiți câteva zile mai târziu: în fața distribuției actuale, obiectiv inegale între teritorii, Junts nu a optat pentru a cere mai multe resurse pentru a îngriji persoanele, ci pentru a cere să nu mai primească alții.
Trebuie să fim atenți la narațiuni. Conjunctura pe care o trăim indică faptul că uneori acestea sunt vectorul cel mai puternic pentru a genera fapte care vor ajunge să deterioreze iremediabil calitatea democratică a societăților noastre.
