
În câteva cuvinte
Articolul analizează ascensiunea și impactul grupării criminale Trenul Aragua, originară din Venezuela, evidențiind extinderea sa în America Latină și Statele Unite. Autorul subliniază modul în care această grupare este folosită politic pentru a justifica măsuri restrictive împotriva imigranților venezueleni și contestă afirmațiile exagerate privind amenințarea pe care o reprezintă.
Istoria Trenului Aragua este învăluită în mister și a dat naștere multor speculații. Se știe că a fost fondat cândva în ultimul deceniu de doi prizonieri care au ajuns să aibă mai multă putere decât directorul închisorii venezuelene în care erau închiși. Au acumulat atât de multă putere încât au construit în interior o grădină zoologică, un cazinou și o piscină. Se cunosc foarte puține detalii despre cine erau cu adevărat și cum au reușit să se impună în fața altor bande și nu există multe indicii despre locul unde se află în prezent. Cu toate acestea, există câteva fapte incontestabile. În zece ani, organizația criminală s-a extins în aproape toate țările din America Latină și este prezentă în principalele orașe din Statele Unite. Membrii săi au comis asasinate și fac afaceri de milioane de dolari din traficul de droguri, extorcare, răpiri și trafic de persoane. Oriunde trec, generează teroare, dar amploarea și importanța lor au fost exagerate și folosite pentru a criminaliza restul venezuelenilor.
Experții susțin că, în niciun caz, nu reprezintă o problemă de securitate națională pentru Washington, așa cum susține Donald Trump. Magnatul republican a profitat de mit pentru a amplifica imaginea Trenului Aragua și pentru a justifica politica de deportări masive pe care a demarat-o de când s-a întors la Casa Albă. Îl compară cu cartelul Sinaloa și chiar cu ISIS. A fost una dintre scuzele cu care a invocat Legea Inamicilor Străini, care permite accelerarea expulzării imigranților, un mecanism care a fost folosit în al Doilea Război Mondial pentru a închide în lagăre de concentrare japonezi, italieni și germani. Și i-a plătit lui Nayib Bukele 20.000 de dolari pentru fiecare dintre cei 238 de venezueleni care au fost trimiși la Cecot, închisoarea de maximă securitate construită de președintele El Salvador. Nu se cunoaște niciun caz de deținut care să fi ieșit din acea închisoare în care nu există lumină naturală sau curte, ci doar un coridor cu celule pe laturi. „Combinând o abordare dură împotriva unui grup criminal de influență îndoielnică cu o definiție excesiv de largă a cine ar putea fi membrii săi, Administrația Trump a căutat un pretext pentru a accelera deportările sumare în masă”, se arată într-un raport al Crisis Group, o organizație internațională axată pe rezolvarea conflictelor.
Gardienii Centrului de Detenție pentru Terorism îi transferă pe presupușii membri ai Trenului Aragua, pe 17 martie, în Tecolula, El Salvador. Președinția El Salvador (EFE)
Trump susține că Trenul Aragua intenționează să invadeze Statele Unite, deși nu i se cunoaște nicio armată sau capacitate de foc suficientă pentru a cuceri nici măcar un oraș. „Nu este un grup care are capacitatea de a fi un inamic, nu al Statelor Unite, ci al oricărei țări”, spune la telefon Ronna Rísquez, o jurnalistă de investigație venezueleană care a scris prima carte despre bandă, Trenul Aragua: banda care revoluționează crima organizată în America Latină. „Nici măcar nu are o structură solidă sau foarte organizată”, dezvăluie Rísquez.
Asta nu înseamnă că nu este un grup periculos, avertizează ea. În foarte scurt timp, și-au făcut loc în Mexic și Columbia, două țări cu o criminalitate structurală very puternică, care nu tolerează, pur și simplu, sosirea agenților străini. În orice caz, nu sunt ușor de detectat. Au un caracter fluid care le permite să se adapteze în fiecare mediu. Sunt atât de discreți încât, timp de ani de zile, existența lor a fost pusă sub semnul întrebării. Spre deosebire de cartelurile mexicane, nu publică videoclipuri în care își decapitează dușmanii. Unele arestări în Chile și Peru îi arată pe liderii lor ca pe niște indivizi discreți care nu au tatuaje și nu au dobândit estetica narco. „Fără îndoială, trebuie să ne temem de ei. Acum, existența lor este folosită pentru a-i stigmatiza pe venezueleni. Dar nu numai Trump a făcut asta. Și Dina Boluarte în Peru sau Claudia López când era primar al Bogotei. În Chile, există multe cazuri de xenofobie împotriva comunității venezuelene. Nu este doar un fenomen din Statele Unite”, explică autoarea.
Luis Alfredo Carrillo Ortiz, presupus membru al bandei Tren Aragua, este transferat de ofițeri de poliție pe 6 februarie în Bogota (Columbia). Carlos Ortega (EFE)
Casa Albă susține că în spatele Trenului Aragua se află Nicolás Maduro și principalii lideri ai Guvernului venezuelean. Experții nu exclud ca în trecut să fi existat un anumit tip de negociere între organizația criminală și chavism, dar până în prezent nu există nicio dovadă care să-i lege direct. „Asta este lipsit de orice urmă de adevăr”, spune la telefon Tarek William Saab, procurorul general al Venezuelei, responsabil pentru o mare parte din represiunea împotriva opoziției și a cetățenilor care au protestat împotriva fraudei electorale comise de Maduro. „Trenul Aragua a fost dezmembrat aici. Liderii săi sunt închiși, eliminați sau au mandat de arestare”, continuă William Saab. În opinia sa, această presupusă legătură „este o invenție menită să agreseze Guvernul venezuelean”. „Cazurile de infracțiuni grave atribuite venezuelenilor sunt nesemnificative în universul infracțiunilor care au loc în Statele Unite”, adaugă procurorul.
Crimă cea mai mediatizată legată de organizație este cea a disidentului venezuelean Ronald Ojeda. Fostul locotenent al armatei venezuelene a fost răpit din apartamentul în care locuia în Santiago de Chile, iar mai târziu torturat și ucis, în februarie 2024. Era exilat din 2017, când a participat la o rebeliune militară împotriva chavismului. Parchetul chilian îl indică pe Trenul Aragua ca fiind autorul crimei și pe înalți comandanți ai Guvernului venezuelean ca fiind responsabili de a da ordinul. În mod specific, a fost indicat Diosdado Cabello, numărul 2 al regimului. Intermediarul, conform aceleiași investigații, ar fi fost Héctor Rusthenford Guerrero Flores, alias Niño Guerrero. Este liderul maxim al bandei.
Despre el există doar o fotografie neclară, alb-negru. După ce a executat două decenii în închisoare, nimeni nu știe unde se află în acest moment. Serviciile de informații columbiene suspectează că se deplasează între Columbia și Venezuela, prin intermediul frontierei uriașe care separă cele două țări. Este unul dintre cei mai căutați criminali din lume. Niño Guerrero nu ar fi trebuit să-și imagineze niciodată că omul care ocupă Biroul Oval îl va echivala cu alți inamici istorici ai Statelor Unite, precum Bin Laden sau Pancho Villa. Chiar dacă este doar în imaginația lui.
Héctor Rusthenford Guerrero Flores, alias Niño Guerrero, șeful "Trenului Aragua".