În câteva cuvinte
Un raport al IDEA arată că amânarea alegerilor în Ucraina, deși criticată de Donald Trump, este o practică obișnuită în țările aflate în conflict sau în situații de urgență. Factori precum securitatea, strămutarea populației și lipsa resurselor fac dificilă organizarea de alegeri libere și corecte. Exemple din istorie, precum Regatul Unit și Franța în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, susțin această practică.
Afirmația președintelui Donald Trump
Afirmația președintelui Donald Trump, care l-a numit pe omologul său ucrainean, Volodímir Zelenski, „dictator fără alegeri”, a determinat institutul interguvernamental IDEA, care promovează democrația, să analizeze dacă este frecvent ca o țară care se confruntă cu urgențe ce pun în pericol integritatea alegerilor și guvernarea democratică să ia decizia de a amâna alegerile. Concluzia secretarului său general, Kevin Casas Zamora, într-o videoconferință cu Джерело новини, este tranșantă: „Organizarea alegerilor înainte de a exista un acord de pace care să garanteze condiții adecvate de securitate este de neconceput”.
Potrivit expertului, pe lângă plecarea din țară a peste 10 milioane de persoane – „există o masă enormă de alegători despre care nu se știe unde se află” – și amenințările la adresa securității – „Rusia va avea un stimulent enorm să deraieze procesul prin acte de violență fizică sau digitală” – autoritățile se confruntă cu o lipsă gravă de resurse. Aceste resurse „din bugetul național se îndreaptă, evident, către efortul de război”, subliniază el, amintind că autoritatea electorală din Ucraina „este aproape total dependentă” de asistența internațională. Concluziile secretarului general al IDEA sunt similare cu cele cuprinse într-un raport publicat la sfârșitul lunii februarie de organizație, care rezumă faptul că majoritatea țărilor care s-au confruntat cu aceste provocări au optat pentru amânarea convocărilor atunci când nu sunt îndeplinite garanțiile necesare pentru aceasta.
Unul dintre exemplele citate este cel al pandemiei, care a izbucnit în urmă cu cinci ani. Atunci, amânarea alegerilor a fost regula în 80 de țări. „Urgențele, fie că sunt cauzate de pericole naturale (cutremure, pandemii, incendii) sau de dezastre provocate de om (război, conflict armat, tulburări civile), necesită de obicei reprogramarea alegerilor”, asigură această organizație, cu sediul în Stockholm. Printre motive se numără factori precum „interferența externă” și „dezinformarea” – este suficient să ne amintim de anularea alegerilor românești din cauza ingerinței rusești – sau „lipsa libertăților politice” ca urmare a măsurilor de urgență care, în fața unor scenarii precum războiul, „limitează libertatea presei, concurența politică și participarea opoziției”.
Acesta este cazul Ucrainei, unde Constituția interzice organizarea de alegeri atâta timp cât este în vigoare legea marțială. Kievul a decretat acest regim de excepție după invazia Rusiei din februarie 2022, ceea ce a făcut imposibilă convocarea alegerilor. Potrivit raportului, o țară în război se confruntă cu provocări precum „riscurile de securitate, strămutarea alegătorilor, accesul limitat la centrele de votare și incapacitatea de a garanta standarde democratice precum concurența politică, libertatea presei și supravegherea independentă”.
Candidatul de atunci, Volodímir Zelenski, votează în timpul celui de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale de la Kiev, la 21 aprilie 2019. SOPA Images (LightRocket via Getty Images)
În plus, explică Casas Zamora, se întâmplă că „unii dintre actorii care pun presiune asupra autorităților ucrainene pentru a organiza alegeri își retrag sprijinul pentru Ucraina”. Secretarul general al IDEA subliniază că „unii dintre cei mai importanți furnizori de asistență pe care îi avea autoritatea electorală erau organizații americane finanțate de USAID [agenția americană pentru dezvoltare internațională]”. Guvernul lui Donald Trump și-a îndreptat atenția către această entitate, pe care a redus-o la minimum, în timp ce a înghețat aproape 100% fondurile destinate ajutorului extern.
Cazurile comparate
Raportul citează exemple precum cele ale Regatului Unit și Franței, care au decis să își amâne alegerile până în 1945. Cabinetul de război al lui Winston Churchill a guvernat în timpul celei mai mari părți a celui de-al Doilea Război Mondial, în timp ce generalul Charles de Gaulle a condus guvernul Franței libere împotriva fascismului din exil. „Logica este clară: organizarea de alegeri în aceste condiții riscă să submineze integritatea electorală, să încalce principiile democratice și să pună în pericol cetățenii”, amintește raportul.
Guvernul francez în exil, prezidat de generalul De Gaulle, la 31 octombrie 1941 la Londra. Keystone-France (Gamma-Keystone via Getty Images)
În schimb, țările care au ales să organizeze alegeri în mijlocul conflictului și-au compromis „grav” credibilitatea. Afganistanul și-a desfășurat alegerile în 2004 și 2009 – după invazia Statelor Unite și căderea regimului taliban – dar „violența generalizată, intimidarea alegătorilor și frauda electorală” au afectat procesul. Același lucru s-a întâmplat și în Irak, unde alegerile au avut loc în 2005, în mijlocul unui conflict în curs de desfășurare „în care grupuri insurgente amenințau alegătorii și atacau secțiile de votare”.
Un alt exemplu este cel al Columbiei, care a organizat alegeri în mijlocul conflictului armat intern de-a lungul a peste 60 de ani. În 2016, statul a decis să convoace un plebiscit pentru a ratifica Acordul final de pace semnat între guvern și FARC-EP, care a fost respins cu o marjă foarte mică (50,2% au votat împotrivă și 49,8% au votat pentru). Potrivit raportului, experiența Columbiei „evidențiază modul în care alegerile în situații de post-conflict pot aprofunda polarizarea, mai ales atunci când acordurile complexe sunt reduse la sloganuri de campanie”.
Un alegător se îndreaptă spre un centru de votare în Plaza de Bolívar în timpul plebiscitului privind Acordul final de pace dintre FARC-EP și statul la 2 octombrie 2016, în Bogotá (Columbia) Mario Tama (Getty Images)
„Este perfect legitim ca țările care se află într-o situație de conflict sau de urgență națională să fie obligate să amâne alegerile”, încheie Casas-Zamora. De exemplu, cazul Siriei, unde noul guvern prezidat de Ahmed al Shara a anunțat că nu vor avea loc alegeri până peste patru ani. „Nu este irațional ceea ce spun ei”, explică secretarul general al IDEA: „Atât în cazul Ucrainei, cât și în cazul Siriei, în moduri diferite, este foarte important ca organizarea de alegeri să tindă să favorizeze consolidarea sistemului democratic pe termen lung”. În orice caz, limita va depinde de condițiile conflictelor. „Este clar că o amânare a unei alegeri nu este egală cu o anulare. La un moment dat, trebuie să se organizeze alegeri”, conchide el.
