Ambiție colosală, program modest: Paradoxul viitorului cancelar al Germaniei

Ambiție colosală, program modest: Paradoxul viitorului cancelar al Germaniei

În câteva cuvinte

Articolul analizează programul de guvernare al viitorului cancelar german Friedrich Merz, remarcând ambiția sa de a conduce Germania într-o perioadă dificilă, dar și caracterul mai degrabă continuist decât revoluționar al planului său, axat pe compromis și stabilitate, dar cu potențial de creștere datorită reformelor financiare adoptate. Se evidențiază provocările economice și geopolitice cu care se confruntă Merz, precum și nemulțumirile din interiorul partidului său și ascensiunea extremei drepte.


Ambițiile lui Friedrich Merz

Ambiția creștin-democratului Friedrich Merz, viitorul cancelar german, este colosală: să guverneze Germania într-unul dintre cele mai tulburi momente de la căderea blocului sovietic în 1990. Dar programul de guvernare al lui Merz și al viitorilor săi parteneri social-democrați pare conceput pentru vremuri normale.

Un plan continuist

Nu există schimbări radicale sau măsuri revoluționare în «Responsabilitate pentru Germania», contractul de coaliție de 144 de pagini prezentat miercuri, textul care ar trebui să permită investirea lui Merz la începutul lunii mai. Este vorba despre un plan mai degrabă continuist decât revoluționar față de coalițiile anterioare.

Compromis tipic

«Este un compromis tipic într-o coaliție, și cu atât mai mult într-o coaliție între negri și roșii», comentează politologul Uwe Jun, de la Universitatea din Trier, referindu-se la culorile care identifică CDU/CSU a lui Merz — Uniunea, cum este cunoscută în Germania — și Partidul Social-Democrat (SPD). Potrivit lui Jun, viitorul cancelar «acționează ca Uniunea în trecut, și în timpul [cancelarului Angela] Merkel: cu voință și capacitate de compromis».

Nu este surprinzător că un contract de coaliție frustrează pe cei care caută titluri spectaculoase: este, așa cum indică și numele, un contract, cu litera sa mică și cu paragrafe negociate până la ultima virgulă. Nici că frustrează o parte a bazelor CDU/CSU care la alegerile din 23 februarie au votat pentru Merz cu speranța unei schimbări radicale după mai bine de trei ani cu impopularul social-democrat Olaf Scholz și tripartitul său cu Verzii și liberalii din FDP.

De asemenea, nu surprinde faptul că unii experți, după o lectură atentă a programului de guvernare, constată că «nu este o lovitură de proporții». Asta scriu, într-o notă de analiză, economiștii de la Institutul din Köln cu privire la reducerile fiscale care, după cum observa un deputat creștin-democrat la câteva minute după prezentarea documentului, sunt «light», ușoare.

În paginile dedicate politicii externe nu se dezvoltă nici schimbarea pe care Merz însuși a decretat-o după alegerea sa, proclamând «independența» Germaniei și a Europei față de SUA, puterea protectoare de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. «Mesajul [în Germania] nu reușește să inspire încredere și nici să reflecte adevărata magnitudine a schimbărilor care urmează», scrie Jana Puglierin, director în Berlin al Consiliului European pentru Relații Externe.

Realitatea, potrivit altor experți, este că adevărata schimbare de direcție nu a fost anunțată în contractul de coaliție, deoarece s-a întâmplat înainte. Mai exact, acum trei săptămâni, când Parlamentul federal a adoptat, cu voturile creștin-democraților, social-democraților și ecologiștilor, o reformă constituțională care va permite guvernului Merz să se îndatoreze ca nimeni altul în deceniile anterioare.

Reforma a fost adoptată în Bundestag-ul ieșit, deoarece acolo extrema dreaptă și stânga post-comunistă nu aveau minoritatea de blocaj de care dispun în noul hemiciclu datorită rezultatelor electorale bune. Noul cancelar și partenerii săi social-democrați ar putea să nu aibă ambițiile reformiste ale altor predecesori, dar vor avea, odată ce vor prelua puterea, un arsenal financiar neobișnuit. Pe de o parte, un fond special de 500.000 de milioane de euro pentru infrastructură și mediu. Pe de altă parte, suprimarea limitei datoriei pe care o stabilește Constituția pentru a investi în Forțele Armate.

«În acest fel, se oferă posibilitatea unei adevărate schimbări, posibilitate care acum poate fi folosită sau nu», subliniază Max Krahé, co-fondator al centrului de reflecție Dezernat Zukunft. Politologul Jun este de acord: «Întrebarea este în ce măsură Guvernul o va pune în aplicare, și asta rămâne de văzut.»

Potrivit lui Jun, CDU/CSU și-a adjudecat principala victorie prin înăsprirea, în acord, a politicii de imigrație, în concordanță cu ceea ce se întâmplă în alte țări europene și la Bruxelles. Eliminarea venitului de bază este, de asemenea, un punct pentru Merz, precum și suprimarea naționalizării rapide în trei ani în loc de cinci.

Merz avea nevoie de aceste succese pentru a răspunde nemulțumirii din baze, care îl acuzau că a încălcat o promisiune electorală prin adoptarea, după alegeri, a planului de îndatorare, care purta ștampila SPD. Regretau că liderul hotărât și îndrăzneț, chiar agresiv, pe care îl cunoșteau s-a transformat într-un om de consens, că s-a merkelizat. Adică, că a acționat ca fostul cancelar Angela Merkel, de care astăzi CDU se leapădă. Dacă va exista sau nu o schimbare în politica migratorie, rămâne de văzut, iar SPD a impus în document ca așa-numitele returnări la cald ale solicitanților de azil nou-veniți la granițele germane să fie convenite cu țările vecine. Jun crede că social-democrații, la rândul lor, au reușit să evite reduceri masive de taxe și au obținut șapte ministere — printre care două cheie: Finanțe și Apărare—, ceea ce este o realizare (CDU are și ea șapte; aliatul său bavarez, CSU, trei).

Merz, pe lângă o economie stagnantă și o criză industrială, se confruntă acum cu ceea ce mulți în Germania observă ca fiind dubla sancțiune impusă de Donald Trump: amenințarea retragerii umbrelei militare împotriva unei țări fără o armată robustă și tarifele vamale împotriva unei puteri exportatoare, și mai ales exportatoare de automobile.

Krahé subliniază, printre alte probleme ale programului, că «modelul de creștere german se bazează în continuare pe exporturi, și este un model extrem de riscant». «Ceea ce lipsește în contractul de coaliție», subliniază el, «este formularea unui nou model de creștere.»

Dar acest economist și politolog adaugă că contractul de coaliție «poate stabiliza» situația din Germania, după o legislatură marcată de dispute interne în Guvern și paralizie. Și există potențial de creștere în unele măsuri, spune el, combinate cu planul de investiții adoptat în februarie: «Poate reduce puțin neliniștile existențiale.»

«Partidele de centru au ajuns la un acord și au făcut-o rapid», rezumă Krahé. «În același timp, este clar că problemele de fond nu au fost rezolvate, nici motivele pentru care mulți oameni se simt nesiguri din punct de vedere existențial». Viitorul sectorului auto este o necunoscută, precum și politica de securitate și războiul din Ucraina. Și, în unele sondaje, extrema dreaptă a Alternativei pentru Germania egalează deja creștin-democrații. «Aș vorbi despre o răsuflare și un optimism reținut, dar nu despre o nouă renaștere».

Read in other languages

Про автора

Gabriel scrie despre știri criminale din Spania. El are abilitatea de a face o analiză amănunțită a evenimentelor și de a oferi cititorilor o imagine cât mai completă a ceea ce s-a întâmplat.