Impactul politicilor interne ale administrației Trump

Impactul politicilor interne ale administrației Trump se resimte în multe aspecte ale vieții americanilor. De exemplu, Biroul Național de Cercetare Economică a constatat că cele 13 state cu cele mai stricte legi împotriva politicilor de gen suferă o pierdere mică, dar sensibilă, de populație. Este adevărat că, în Statele Unite, a existat întotdeauna un puternic curent de migrație internă între state în căutarea unor condiții de muncă mai bune, dar în acest caz motivele sunt diferite. De exemplu, părinți cu copii transgen, care se tem de hărțuirea pe care o pot suferi în acele 13 state care au adoptat legi dure trumpiste. Sau femei care doresc să aibă copii, dar se tem că în statele în care locuiesc vor fi obligate să ducă sarcina la termen, chiar dacă fătul prezintă malformații congenitale majore. Chiar și obstetricieni care decid să emigreze în state unde legislația anti-avort este mai puțin categorică, nemulțumiți de modul în care trebuie să își trateze obligatoriu pacienții, sub pedeapsa cu închisoarea. Relatări din presa locală (din ce în ce mai interesantă și necesară) culeg mărturii ale acestui tip de persoane strămutate intern. În New Hampshire, de exemplu, se relatează despre profesori nemulțumiți de o lege statală, aprobată deja în 2021, care interzice predarea „conceptelor divizorii”, adică subiecte legate de rasismul structural în societățile albe, sau similare. În acel stat există chiar și un site web unde pot fi denunțați profesorii care, potrivit părinților sau elevilor, se fac vinovați de un asemenea păcat capital, care poate duce la concedierea lor. În Idaho se spune că unul din patru medici obstetricieni a schimbat sau se gândește să schimbe statul. Important este că nu sunt cazuri foarte punctuale, ci un curent subteran care apare în cele 13 state care au îmbrățișat politici educaționale, sociale sau de sănătate publică profund regresive.

Reacții din comunitatea științifică europeană

Din punct de vedere european, cele mai interesante mișcări se înregistrează în comunitatea științifică, unde deciziile administrației Trump provoacă o teamă crescândă. Ordinele lui Trump provoacă haos în agențiile și organismele responsabile de cercetări științifice de tot felul, nu numai din cauza reducerilor pe care le introduce în finanțare, ci și din cauza noilor reglementări care împiedică dezvoltarea de lucrări sau luarea de decizii în care apar cuvinte blestemate precum „gen”, „persoană transsexuală”. Editorii responsabili de 28 de reviste specializate în probleme de dependențe au semnat un manifest comun în care atrag atenția cititorilor „asupra schimbărilor abrupte și drastice în politica științifică pe care o implementează actualul guvern american”.

Norvegia atrage cercetători

Incomoditatea unei bune părți a comunității științifice americane este observată cu mare atenție în Europa. O țară cu șase milioane de locuitori, precum Norvegia, care nu face parte din Uniunea Europeană — printre altele, datorită bogăției sale petroliere — tocmai a aprobat un plan financiar de peste opt milioane de euro pentru angajarea de cercetători „din alte țări”, o aluzie ascunsă la SUA. Ministrul de resort a fost clar: «Este important ca Norvegia să fie proactivă într-un context atât de complex pentru libertatea academică, supusă presiunii în Statele Unite».

Oportunități în Europa pentru talente

Reacția rapidă a acestei țări mici este doar un exemplu al mișcării care străbate lumea academică și de cercetare din întreaga Europă, convinsă că este o oportunitate de a repatria talente emigrate la un moment dat în căutarea facilităților de cercetare și a salariilor excelente din Statele Unite și care acum încep să ia în considerare «alte posibilități». Și nu numai talente europene, ci și talente latino-americane și americane care nu închid nici ele ușile emigrării în alte țări mai tolerante.

Cooperare intraeuropeană și profesorul european

Nimic din toate acestea nu va fi posibil dacă, așa cum scriau într-un articol recent în Джерело новини profesorul Andreu Mas-Colell și colegii săi de la Institutul Einaudi din Roma, Uniunea Europeană nu încorporează rapid în perspectivele sale financiare un capitol care să permită oferirea de «pachete salariale atractive», flexibilitate instituțională și răbdare strategică pentru a menține direcția. Totul combinat cu o cooperare intraeuropeană, care să ducă la figura «profesorului european». La urma urmei, oricât de mult nu s-ar afla instituțiile științifice ale UE printre primele din lume astăzi, Europa a jucat un rol fundamental în alte conjuncturi critice în dezvoltarea a ceea ce se poate califica drept «megaștiință globală».