
În câteva cuvinte
Personalități culturale și activiști pentru pace din Spania se opun vehement creșterii bugetului pentru apărare, argumentând că reînarmarea europeană nu garantează pacea, ci dimpotrivă, alimentează tensiunile și riscă să deturneze fonduri vitale de la sectoare sociale esențiale precum sănătatea, educația și protecția socială. Manifestul lor subliniază necesitatea prioritizării diplomației și a soluțiilor politice în detrimentul celor militare.
În aceeași dimineață în care președintele Guvernului Spaniei, Pedro Sánchez, susținea în plenul Congresului Deputaților necesitatea accelerării cheltuielilor pentru apărare în contextul geopolitic actual al Europei, zeci de activiști pentru pace, personalități din cultură, mediul academic și principalele organizații pacifiste din Spania i-au răspuns chiar la porțile Parlamentului. „Reînarmarea Europei nu va aduce pacea, nu va contribui la detensionare, ci ne va apropia și mai mult de război”, se arată în manifestul citit de Carolina Yuste și Juan Diego Botto pe scările Camerei inferioare.
Documentul este susținut și de actori precum Alberto San Juan, Javier Bardem, Carlos Bardem, scriitori ca Manuel Rivas, Carlos Taibo sau cântăreața Rozalén, printre sute de alte personalități, la inițiativa Aipaz și a Centrului Delàs d’Estudis per la Pau.
„În ce măsură exact contribuie la acest viitor pașnic creșterea necontrolată a cheltuielilor militare pe care guvernele europene intenționează să o aprobe fără dezbatere publică, fără transparență sau detalii și cu urgență?”, continuă manifestul. Zeci de manifestanți au însoțit citirea textului cu pancarte pe care scria „Nu războiului” și „Nu reînarmării”.
Pedro Sánchez a apărat angajamentul ca cheltuielile pentru apărare să atingă 2% din PIB înainte de 2029, așa cum au solicitat aliații din Uniunea Europeană și NATO. El a susținut, de asemenea, că Europa trebuie „să depășească blocajul melancoliei” și să se adapteze noii realități.
„Ce parte din aceste miliarde este destinată îmbunătățirii educației, sănătății, situației teribile a locuințelor, precarității din cultură, armoniei mediului înconjurător sau solidarității internaționale?”, întreabă textul susținut și de Escola Cultura de Pau, Gernika Gogoratuz, Institutul Novact de Nonviolență, Ceipaz sau Liga Internațională a Femeilor pentru Pace și Libertate (Wilpf) Spania.
Premisa de la care pornește manifestul este că acest context militarist vine la pachet cu regrese în drepturile sociale și devine „scenariul ideal pentru normalizarea mecanismelor de represiune și autoritarism”. Pentru semnatarii textului, ceea ce este necesar într-un astfel de moment este „siguranța oferită de un sistem public de sănătate și educație de calitate pentru toți”, o casă pentru tineri, o pensie pentru vârstnici și o copilărie care să nu trăiască oroarea războiului.
În hemiciclu, președintele guvernului a apărat ideea că majorarea cheltuielilor pentru apărare și securitate „nu se va face în detrimentul statului social”. Dimpotrivă, a spus el, „dacă se face corect, o investiție mai mare în securitate nu subminează modelul social, ci îl protejează”. O perspectivă pe care semnatarii manifestului o contestă: „Nu ar fi necesar să investim în eforturi politice și diplomatice mai mari care, în fața amenințărilor de agresiune, să caute căi de dialog încă neexplorate?”, se arată în text.
„Nu putem și nu vrem să acceptăm ca banii spitalelor noastre publice, școlilor și universităților noastre publice, sistemului nostru de îngrijire a persoanelor dependente, politicilor noastre de protecție socială pentru momente dificile, luptei împotriva schimbărilor climatice, violenței de gen, rasismului sau protecției în caz de urgențe, cooperării, să fie destinați cumpărării de tancuri, puști, avioane de vânătoare și rachete pentru război”, reclamă declarația. „Nu ne resemnăm în fața războiului, pentru că nu vrem pacea cimitirelor, pentru că istoria ne demonstrează că singura cale realistă de a obține pacea nu este militară, ci politică”, încheie manifestul.