Cinci judecători de la Audiencia Națională consideră că a condamna pentru viol un bărbat cu sperma altuia pe documentele dosarului nu reprezintă o «eroare judiciară evidentă»

Bazându-se tocmai pe o analiză a spermei recuperate de pe lenjeria victimei, Tribunalul Suprem l-a achitat în 2023 pe zidarul marocan Ahmed Tommouhi, care petrecuse 15 ani în închisoare, deși analiza științifică îl disculpa. Cu toate acestea, Secția de Contencios Administrativ a Audiencia Națională consideră acum că «nu se poate afirma existența unei erori judiciare flagrante sau evidente» și, în consecință, refuză despăgubirea pe care nevinovatul o reclama. Sentința, comunicată luni, poate fi atacată la Tribunalul Suprem, iar aceasta este intenția avocatei lui Tommouhi: «Nu a renunțat el în 30 de ani, nu voi renunța eu acum», a spus ea la telefon.

Condamnarea inițială a fost pronunțată de actuala ministră a Apărării, Margarita Robles, pe atunci magistrat la Audiencia Provincial din Barcelona, în 1992. Aceasta s-a bazat pe o singură probă de acuzare, identificarea în cadrul unei ședințe de recunoaștere de către victime. Tribunalul Suprem a revocat-o în iunie 2023, după ce o investigație jurnalistică cuprinsă în cartea Justiție poetică și în mai multe articole din această publicație a dezvăluit că tribunalul prezidat de Robles nu a ținut cont de analiza spermei care îl disculpa. Una dintre victime, de asemenea, și-a retras declarația într-un interviu și a dorit să sprijine cu mărturia sa recursul depus de avocata Celia Carbonell în numele lui Tommouhi. «Dacă nu este el, de ce continuă să-l învinuiască?», a spus victima.

În sentința sa din 2023, Tribunalul Suprem a reamintit că revizuirea implica inocența persoanei condamnate «cu o greșeală sau eroare notorie», dar acum Audiencia Națională ignoră această revizuire și încearcă să recupereze argumentele condamnării lui Robles. După cum recunoaște chiar Audiencia Națională, condamnarea «a omis menționarea resturilor de spermă la care face referire expertiza», dar, contrar a ceea ce a hotărât Secția Penală a Tribunalului Suprem, Secția de Contencios Administrativ a Audiencia Națională reia faptul că «sentința [de condamnare] ajunge să pună la îndoială dacă hainele în care au fost găsite resturile respective erau ale victimei», lucru pe care nici victima, nici judecătoarea de instrucție, nici măcar procurorul, când a solicitat analizele în 1992, nu l-au pus la îndoială la vremea respectivă.

Tribunalul Suprem a subliniat în mod expres că «omisiunea» cu privire la analiza spermei ar fi trebuit «reparată» prin citarea experților. «Sentința de revizuire pronunțată de Tribunalul Suprem în acest caz este deja o declarație de eroare judiciară», susține Tomás Vicente Ballesteros, profesor de Drept Procesual la Universitatea din Castilla-La Mancha și cel mai mare expert spaniol în recursul de revizuire. «Prin urmare, va trebui discutată valoarea despăgubirii, dar niciodată dacă există sau nu o eroare», adaugă autorul lucrării Procesul de revizuire penală.

‘In dubio contra reo’

Presupusele îndoieli ale acelui tribunal din Barcelona au servit la condamnarea acuzatului. «A ignora o probă care atestă nevinovăția, existentă în dosar, echivalează cu a condamna fără probe», spune la telefon magistratul emerit Perfecto Andrés Ibáñez, care a fost judecător la Tribunalul Suprem timp de 20 de ani, până la pensionarea sa în 2017. «Și, prin urmare, ceea ce se deduce din revizuirea Tribunalului Suprem este că Audiencia din Barcelona a condamnat fără probe», adaugă el.

«Eroarea care duce un om să petreacă 15 ani în închisoare nu este flagrantă?», se întreabă Andrés Ibáñez. «De ce nu? Sentința Audiencia Națională nu o motivează deloc», adaugă el. Și subliniază: «Ceea ce mă impresionează este lipsa de sensibilitate, faptul că o tratează astfel, ca pe o chestiune de simplă formalitate», încheie Andrés Ibáñez, autor al unei opere ample despre obligația constituțională de a motiva sentințele și, în special, cele de condamnare.

Un magistrat în activitate care preferă să nu-și dezvăluie numele subliniază, alături de această lipsă de sensibilitate, lipsa de raționalitate. «Au făcut o construcție absurdă a erorii judiciare care împiedică repararea prejudiciului adus unui drept fundamental, cum ar fi libertatea personală», rezumă el în legătură cu singurul paragraf din sentință, de la pagina 14, care se referă în mod specific la problema cererii de despăgubire. Sentința are 15 pagini. «Este inacceptabil să acceptăm cu naturalețe că acest om a petrecut ani din viața în închisoare și nu-l despăgubim», rezumă un profesor universitar de Drept Administrativ după ce a citit sentința.

Sentința comunicată luni conține, chiar și formal, lapsus-uri surprinzătoare. Nu este numerotată și conține paragrafe (al patrulea de la pagina 11) unde este evident că urmau să facă un copy-paste, dar au uitat să insereze paragraful copiat. Despre sentință, care impune nevinovatului «cheltuielile de judecată», a fost raportor magistratul Francisco Díaz Fraile, iar alți patru au avizat-o în unanimitate: judecătoarele Isabel García García-Blanco, Lucía Acín Aguado, Ana María Sangüesa și președintele secției, José Félix Méndez Canseco. Avocata statului, Belén del Pozo Sierra, solicitase respingerea cererii.

Ahmed Tommouhi, care nu și-a mai văzut soția de când a emigrat în Catalonia în 1991, locuiește cu fiica sa mică într-un sat din provincia Barcelona, Sant Pere de Riudebitlles. După arestarea sa în 1991, a fost condamnat alături de un alt marocan pe care nu-l cunoștea, Abderrazak Mounib, pentru mai multe violuri pe care nu le-au comis. În 1997, datorită unei investigații a unui gardian civil, Reyes Benítez, și a unei analize ADN, Tribunalul Suprem a recunoscut deja nevinovăția ambilor marocani într-unul dintre cazuri. Dar au rămas în închisoare, deoarece litera legii și spiritul judecătorilor care au interpretat-o atunci au împiedicat revizuirea celorlalte cazuri. Mounib a murit trei ani mai târziu, în urma unui infarct, într-o celulă din Can Brians. Tommouhi a fost eliberat în 2006, după 15 ani de detenție.

În iunie 2023, Secția Penală a Tribunalului Suprem a revocat o a doua condamnare nedreaptă împotriva lui Tommouhi, nedreptatea asupra căreia Audiencia Națională a hotărât că nu merită să fie despăgubită. Odată ce recursul va fi depus, va trebui ca din nou Tribunalul Suprem, în acest caz Secția a III-a, să-l soluționeze. Aceeași secție care a refuzat despăgubirea Dolorei Vázquez, care a stat 17 luni în închisoare pentru cazul Wanninkhof. Când acel caz a ajuns la Tribunalul Suprem în 2015, pe atunci magistrat al acelei Secții a III-a, Margarita Robles, a emis un vot separat... în favoarea acordării despăgubirilor.