Tensiunea electorală crește în Ecuador înaintea celui de-al doilea tur de scrutin prezidențial

Totul este pregătit pentru ca aproape 14 milioane de ecuadorieni să-și aleagă președintele duminică, într-un al doilea tur de scrutin. Vineri a început veda campaniei și, pentru un moment, în Ecuador s-a vorbit despre inundațiile care afectează provinciile de pe coastă sau despre anunțul că joia viitoare va fi zi liberă de Săptămâna Mare. Cu toate acestea, tensiunea electorală este palpabilă. Candidata de stânga, Luisa González, a denunțat pe rețelele sale sociale că președintele Daniel Noboa, rivalul ei în urne, i-a retras fără avertisment protecția. «Avertizez țara cu privire la actul iresponsabil al Guvernului de a-mi elibera echipa de securitate a Forțelor Armate, punând în pericol viața mea și a familiei mele», a asigurat ea. Câteva ore mai târziu, Ministerul Apărării a declarat într-un comunicat că numărul militarilor care o protejează pe candidată, 58 în total, nu a fost schimbat.

Denunțul lui González, susținută de fostul președinte Rafael Correa (2007-2017), atinge una dintre cele mai sensibile fibre ale campaniei. Ecuadorul a devenit în mai puțin de patru ani cea mai violentă țară din America Latină, cu o rată a omuciderilor de 38 la 100.000 de locuitori în 2024. «Ianuarie a fost cea mai gravă lună din istoria Ecuadorului, cu 832 de asasinate; iar februarie, a doua cea mai gravă», spune Luis Carlos Córdova-Alarcón, coordonator al programului de Cercetare, Ordine, Conflict și Violență al Universității Centrale din Ecuador. «Dacă această tendință se menține, am putea atinge anul acesta cea mai mare rată din lume, cu 48 de omucideri la 100.000 de persoane», avertizează el.

Violența este astăzi principala preocupare a ecuadorienilor, mai presus de problemele economice și chiar de corupție. «Nu doar că se ucide mai mult, ci și mai multe persoane în același timp. Ultimul masacru a fost într-un cartier periferic din Guayaquil, cu 23 de persoane. Asta nu s-a mai întâmplat niciodată în Ecuador», spune Córdova-Alarcón. În memoria colectivă a ecuadorienilor este încă foarte prezent asasinarea candidatului Fernando Villavicencio în timpul campaniei din 2023. Acea alegere, convocată pentru a completa mandatul eșuat al lui Guillermo Lasso, s-a încheiat cu un triumf al lui Noboa asupra lui González. Președintele, fiul unui puternic magnat al bananelor care a încercat să fie președinte de cinci ori, nu a obținut rezultatele pe care le-a promis în ciuda militarizării țării.

González oferă, în schimb, calea lungă: mai multă educație și îmbunătățiri economice pentru tinerii care astăzi simt că nu au viitor și cad în rețelele de narcotrafic. Anul trecut, 120.000 de adolescenți au renunțat la studii. În ultimele zile de campanie, însă, a părut să-și înăsprească discursul. A vorbit, de exemplu, despre necesitatea de a-i expulza pe migranții venezueleni care comit infracțiuni. A fost un efort evident de a capta votul indecișilor, care se situează în jurul a 20%, conform ultimelor sondaje.

Bătălia de duminică va fi vot cu vot. Toate sondajele arată diferențe mai mici de trei puncte, compatibile cu eroarea statistică. În primul tur, desfășurat în februarie, Noboa a obținut cu mai puțin de 17.000 de voturi mai mult decât González, iar previziunile pentru duminică arată un scenariu similar. Campania lui Noboa s-a bazat pe agitarea fricii de o întoarcere «în trecut», adică în anii lui Correa, cu referiri la Venezuela și Cuba ca model de evitat. «Problema este că aceste atacuri își pierd efectul, deoarece au trecut deja opt ani de când dreapta spune că ne îndreptăm spre Venezuela. Țara a regresat mult, iar teama de a pierde ceva are un impact din ce în ce mai mic asupra campaniei», spune Jacobo García, politolog și consultant».

González, între timp, a căutat diferența cu o privire spre viitor. Punctul ei forte este printre cei mai tineri, cei care nu au trăit correismul, dar nu-i este ușor: cei sub 35 de ani care se consideră progresiști nu înghit profilul ultracatolic al candidatei și steagul ei anti-avort. Correa a fost, de asemenea, o problemă pentru González, care are nevoie de sprijinul mentorului său, dar nu prea mult. Fostul președinte trăiește în exil în Belgia din 2020, când a fost condamnat la opt ani de închisoare pentru acuzații de corupție care, potrivit lui, sunt o persecuție politică. Participarea sa la campaniile Revolución Ciudadana, partidul său, a scăzut din 2021, când apărea adesea pe rețelele sociale cu videoclipuri de sprijin pentru candidatul său de atunci, Andrés Arauz. De data aceasta s-a limitat la a da câteva interviuri, nu întotdeauna inocente. Criticile sale la dolarizarea economiei, care a precedat guvernarea sa, și un sprijin explicit pentru venezueleanul Nicolás Maduro nu i-au făcut un favor lui González. Efectul cuvintelor sale ar putea fi decisiv duminică.