În clipurile campaniei «Fără Ei» de la La Sexta

Apar grupuri de muncitori din diverse sectoare, din care imigranții pleacă, lăsând astfel un gol notabil. Scopul lor este de a contracara discursurile xenofobe, arătând cât de necesari sunt străinii.

Problema este că acest discurs implică o capcană periculoasă. Mulți dintre cei numiți «ei» nu sunt, de fapt, «ei», ci «noi», dat fiind că de zeci de ani vin «ei» și sunt mulți «ei» care se simt parte din «noi».

Pe mama mea încă o consideră de-a «lor» pentru că se îmbracă ca «ele», pe fiul meu cel mare îl consideră unul de-al «lor» pentru că are părul creț, pe fiica mea cea mică pentru că poartă numele meu de familie.

Am prieteni și cunoscuți care sunt împinși în acea marcă hispanică ce separă și izolează, în ciuda faptului că nici nu au cunoscut ce se află dincolo de granițele sale și nici nu s-au considerat vreodată străini.

Dar problema nici măcar nu este aceasta, problema este că libertățile, drepturile omului și locul pe care îl ocupăm în lume, demnitatea noastră, nu ar trebui să fie stabilite pe baza faptului dacă suntem sau nu utili pentru economie, simple instrumente în serviciul ei.

Valorile democratice ar trebui să fie apărate mai presus de piață și de nevoile sale.

Nu-și dau seama cei care repetă mereu că «ei» vin să aibă grijă de «bătrânii noștri» că justifică existența noastră atâta timp cât suntem dispuși să le schimbăm scutecele bunicilor lor?

Nu văd că degradează astfel ambele subiecte care formează ecuația «ei care au grijă de bunicii noștri» pentru că transmit ideea că trebuie să acceptăm ca «ei» să vină să se ocupe de sarcinile pe care nimeni altcineva nu vrea să le facă?

Ce se va întâmpla în ziua în care niciun imigrant nu va mai vrea să aibă grijă de bunici sau să culeagă fructe sau să curețe case?

Atunci ni se va părea acceptabil ca aceștia să fie reținuți și închiși fără să fi comis vreo infracțiune, fără judecată sau sentință?

Vom tolera aplicarea unor norme discriminatorii specifice pentru acei «ei» care sunt în plus?

Ei bine, eu vă spun că da, pentru că asta s-a întâmplat după criza din 2008: primii excluși de pe piața muncii au fost imigranții care, încetând să mai fie lucrători, și-au pierdut drepturile.

Deși nimeni nu cunoaște această poveste, pentru că, dacă ceva au «ei», este că aproape niciodată nu li se permite să vorbească la persoana întâi. Alții decid dacă sunt utili sau nu, dacă merită să existe sau nu, în funcție de dacă sunt productivi sau nu. De dacă, așa cum a spus Avocatul Poporului, sunt «soluția».