
În câteva cuvinte
Articolul prezintă o analiză a celor 143 de ordine executive semnate de Donald Trump în primele 100 de zile de mandat, comparându-le cu cele ale predecesorilor săi și evidențiind impactul lor asupra diverselor domenii, de la politică și economie la imigrație și mediu. Se subliniază caracterul fără precedent al acestor acțiuni și forțarea limitelor constituționale.
Donald Trump a decis să nu aștepte să ajungă la Casa Albă pentru a începe să guverneze prin decret.
După ce a preluat funcția de președinte pe 20 ianuarie la prânz, așa cum prevede Constituția, s-a îndreptat spre un stadion acoperit din apropiere. Acolo a pus un birou pentru a semna primele sale ordine în timp ce mulțimea îl aclama. De atunci, Trump a semnat mai multe norme decât oricare alt președinte în primele 100 de zile de mandat, în special de tipul cunoscut sub numele de ordine executive, decretul prezidențial prin excelență. Au fost în total 143, inclusiv cele 26 pe care le-a semnat în prima zi și cea semnată în ziua a o sută. Toate sunt incluse în acest motor de căutare pe date și categorii, cu link-uri către textele acestora.
Toate ordinele executive semnate de
Trump în 2025
-
Afișare categorii
Afișare date -
Politică
Economie
Imigrație
Educație
Siguranță
Guvern
Sănătate
Diversitate
Mediu
Energie
Altele
let linkApertura = document.createElement('link');
linkApertura.rel = 'stylesheet';
linkApertura.href = '//ep01.epimg.net/estaticos/arc/2025/04/trump-ordenes-ejecutivas/css/ordenes.css?v='+ new Date().toLocaleString().replace(/[^a-zA-Z0-9]/g, '');
document.head.appendChild(linkApertura);
let script = document.createElement('script');
script.async=true;
script.src = '//ep01.epimg.net/estaticos/arc/2025/04/trump-ordenes-ejecutivas/js/ordenes.js?t='+ new Date().toLocaleString().replace(/[^a-zA-Z0-9]/g, '');
document.body.appendChild(script);
Dată
Categorie
Număr
Titlu
Rezumat
Dată
Categorii
Ordinele semnate de Trump în această perioadă depășesc cele 99 ale lui Franklin Delano Roosevelt, președintele care, prin hiperactivitatea de la începutul mandatului său și prin referirea la „100 de zile” într-o intervenție radiofonică în 1933, a stabilit standardul după care se măsoară acțiunea unui președinte la începutul mandatului său. Roosevelt a înfruntat Marea Depresiune de la venirea sa la Casa Albă. Pe lângă decretele sale prezidențiale, el a reușit să adopte în Congres legi de anvergură în primele 100 de zile de mandat, lucru pe care Trump nu l-a reușit (și nici practic nu a încercat). Actualul președinte, care a spus că va fi dictator în prima zi, a dictat decrete zi după zi într-o etalare a puterii executive fără precedent, forțând adesea competențele care îi revin. Cele semnate se apropie de cele 162 semnate de Joe Biden, predecesorul său, în timpul celor patru ani completi de mandat. Chiar Trump, în primul său mandat, a semnat un total de 220 în patru ani. Nu au mai existat 100 de zile ca acestea. În aceeași perioadă a primului său mandat, Trump a dictat 33 de ordine; Biden, 42, și niciun președinte între Richard Nixon și Barack Obama nu a atins 20 de decrete de acest tip în 100 de zile. Republicanul a demonstrat că nu neapărat vrea sau are nevoie de Congres pentru a încerca să-și atingă obiectivele. Președintele a emis de aproape 10 ori mai multe decrete de acest tip decât suma primilor cinci președinți și mai mult decât 15 președinți împreună. Este actul preferat de Trump, un exercițiu de putere în stare pură: ceea ce semnează intră în vigoare. Președintele folosește un marker negru special, un Sharpie cu linie groasă, pentru semnătura sa caracteristică, pe care îi place să o etaleze în fața camerelor după fiecare semnătură. Ocazional, Trump a transformat aprobarea decretelor într-un spectacol cu invitați. Femei sportive, mineri sau studenți au venit la Casa Albă pentru semnarea, respectiv, a decretelor împotriva participării persoanelor trans în sportul feminin; impulsul dat cărbunelui sau dezafectarea Departamentului de Educație. Poate că cel mai solemn act de semnare a unei ordine executive a fost cel al așa-numitei „Zile a Eliberării”, cu așa-numitele tarife reciproce, poate cea mai mare gafă a președintelui în primele sale 100 de zile. După haosul provocat pe piețe, Trump a trebuit să rectifice când tarifele nu erau în vigoare nici măcar de 24 de ore, într-una dintre mișcările eronate ale politicii sale comerciale, căreia i-a dedicat o duzină de decrete care nu lasă să se întrevadă o strategie coerentă, ci mai degrabă un proces haotic de luare a deciziilor. Dincolo de montajele pentru unele decrete speciale, de cele mai multe ori Trump s-a limitat să permită accesul unui mic grup selectat de jurnaliști în Biroul Oval în timp ce el semnează decretele și răspunde la întrebări despre ele sau despre orice altă chestiune. Uneori are și invitați, fie ei membri ai Cabinetului său sau nu. Elon Musk a fost prezent cu fiul său X pe umeri în timp ce Trump semna un decret pentru a facilita concedierile în agențiile federale. Multe au potențat această inițiativă controversată, Departamentul de Eficiență Guvernamentală (DOGE) al lui Musk, care, în ciuda numelui său, nu este, în sens strict, un departament al Administrației, cum ar fi cel al Trezoreriei, cel al Apărării sau cel al Educației, ci o agenție care exista deja și căreia i s-a schimbat numele. Multe dintre decretele și deciziile legate de personalul Administrației sunt contestate în instanță. DOGE a redus personalul federal cu concedieri și plecări voluntare cu aproximativ 250.000 de persoane în 100 de zile. Organismul, însă, nu reușește nici pe departe să atingă economiile pe care le promisese și ar putea ajunge să coste mai mult decât economisește, din cauza pierderilor de eficiență sau de încasări asociate reducerilor sale. Alteori este însoțit la semnătură de secretarul Comerțului sau cel al Trezoreriei, sau de cetățeni legați de subiectul în cauză. În aceste întâlniri, la întrebările jurnaliștilor, Trump poate vorbi despre războiul comercial, despre cel din Ucraina sau despre cel din Gaza fără întrerupere, reiterând frecvent o bună parte din minciunile pe care le lansa în timpul campaniei electorale pentru a-și justifica măsurile. Președintele a forțat limitele constituționale ale autorității sale, cu abuzuri de putere, represalii la adresa disidenților politici, invadarea competențelor Congresului sau dispreț pentru Constituție. Zeci de decrete ale sale sunt contestate în instanță. Există peste 200 de procese împotriva lor. Pulsați judiciar poate ajunge în multe dintre cazuri în fața Curții Supreme, care are o majoritate conservatoare de șase membri față de trei progresiști. Trei dintre acești magistrați au fost numiți de Trump în primul său mandat. Cu toate acestea, ei au arătat deja clar că nu vor da un cec în alb lui Trump cu măsurile sale. Într-una dintre cele mai importante decizii ale sale, au oprit deportarea imigranților prin Legea Inamicilor Străini — o lege din 1798 menită pentru vremuri de război. O bună parte din ordine sunt menite să limiteze imigrația ilegală, altele să lanseze o reformă drastică a Administrației cu concedieri în masă, iar altele, în deriva sa autoritară, sunt represalii împotriva dușmanilor săi politici. Multe elimină protecțiile de mediu în favoarea energiilor fosile. Există ordine de anvergură (cum ar fi cele ale tarifelor sau mai multe legate de imigrație, inclusiv cea care urmărește să elimine pentru copiii imigranților fără documente dobândirea cetățeniei prin naștere pe teritoriul american). În schimb, există multe care sunt pur și simplu simbolice, minore sau lipsite de conținut practic. Astfel, în timp ce o ordine executivă detonează un război comercial mondial, alta urmărește să iasă mai multă apă prin duș. Alte ordine au încercat să dezafecteze organisme, cum ar fi Departamentul Educației și USAID, agenția de ajutor extern, dependentă de Departamentul de Stat. Trump a aprobat, de asemenea, prin decret retragerea Statelor Unite din Acordul de la Paris privind schimbările climatice sau din Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Tarife, imigrație, represalii împotriva firmelor de avocatură, persoane transgen... Măsurile au încercat să impună o viziune trumpistă asupra lumii, fără a ține cont de Congres, care în mare parte a rămas tăcut în fața invadării competențelor sale. Vor fi instanțele cele care vor ajunge să decidă asupra validității a zeci de norme.
Credite Format: Carlos Muñoz, Brenda Valverde Rubio și Guiomar del Ser Direcția de artă: Fernando Hernandez