
În câteva cuvinte
Articolul analizează perspectiva Chinei asupra politicii externe a lui Donald Trump și impactul acesteia asupra relațiilor transatlantice. Academicienii chinezi anticipează o retragere a SUA din Europa și văd o oportunitate pentru consolidarea legăturilor dintre China și UE. Se discută, de asemenea, posibilitatea ca China să joace un rol de pacificator în conflictul din Ucraina, inclusiv prin trimiterea de trupe de menținere a păcii.
“Unii spun că alegerile americane din 2024 nu sunt o tranziție de putere, ci o adevărată schimbare de regim pentru europeni”, spune Wang Yiwei.
Nu este ușor de înțeles ce crede China despre turbulențele geopolitice ale lui Donald Trump, dar există modalități de a ne apropia puțin: se poate apela, de exemplu, la Academia de Gândire a lui Xi Jinping despre Socialismul cu Caracteristici Chineze pentru o Nouă Eră. Wang Yiwei este vicepreședintele său, precum și directorul Institutului de Studii Internaționale al Universității Renmin din Beijing. Și cunoaște bine Europa: a fost detașat acolo câțiva ani ca diplomat.
Primește la intrarea în sediu, unde există o bibliotecă plină de volume despre Xi, încoronată de o farfurie cu chipul liderului; se văd cărți cu titluri precum Cronică a eradicării sărăciei în satele inspectate și orientate de Xi Jinping, iar, în fundal, există un panou cu articole scrise de academicienii săi. În septembrie 2022, în timpul unei alte vizite, se putea citi un text despre războiul din Ucraina: “NATO exportă turbulențe și instabilitate în lume”.
Acum o lună, Wang era la Conferința de Securitate de la München, când vicepreședintele american, J. D. Vance, a rostit o mustrare ideologică foarte dură împotriva UE. Cuvintele sale certificau abisul dintre Washington și Bruxelles; președintele forumului, Christoph Heusgen, a încheiat evenimentul în lacrimi, își amintește Wang. “Nu s-a mai întâmplat niciodată”. Obișnuit al evenimentului, acest profesor interpretează că acesta a fost un mesaj direct de la Trump către europeni: “Aveți grijă voi de voi înșivă, că eu sunt ocupat. În al doilea rând, nu mai împărtășim valori comune”. Securitatea și valorile: cei doi piloni care au susținut legătura dintre Statele Unite și UE “s-au schimbat fundamental”, explică el. “Acest lucru face ca relațiile transatlantice să fie subminate din punct de vedere istoric”.
Ruperea alianței este poate cea mai relevantă dintre interpretările făcute de academicienii din China. Dar există și altele: globalizarea este considerată moartă - “consensul de la Washington s-a prăbușit”, expune Wang -, se interpretează că intrăm într-o lume nouă și că se trăiește o oportunitate istorică pentru apropierea dintre China și UE. Se apără, fără nuanțe, că UE trebuie să se așeze la masa negocierilor și capătă forță ideea că Republica Populară ar trimite trupe de pace în Ucraina. De asemenea, se consideră certă cesiunea de teritoriu ucrainean: Moscova nu a returnat niciodată Chinei extinderile anexate în timpul dinastiei Qing. “Nici măcar acum, când China a devenit puternică”, potrivit lui Wang.
Acest academician crede că pacificarea Ucrainei ar fi o oportunitate de a negocia o “arhitectură de securitate euroasiatică, de la Lisabona la Vladivostok”. Adaugă: “Este momentul ca UE să gândească într-un mod reînnoit despre China. Consideră Rusia un inamic. Și acum SUA par un inamic. Dacă și China este un inamic, sunt toți inamici pe planetă”.
Planul lui Trump, continuă el, este să se retragă din Europa, să se replieze pentru a se concentra pe provocările interne și a combate grupurile de interese apropiate Administrației lui Joe Biden, pe care le consideră responsabile, printre altele, pentru războiul din Ucraina. Ideea sa este de a opri conflictul pe termen scurt și de a se pregăti pentru “războiul sau competiția” cu China pe termen lung. În următorii ani se va vedea un Washington proiectat ca putere regională pe continentul american: de aici insistența sa asupra cuceririlor de proximitate, de la Canada la Groenlanda. În opinia sa, sloganul Make America Great Again este o întoarcere la SUA din secolul al XIX-lea. “Caută să instituie un nou sistem de globalizare cu America în centru”. Trebuie citit războiul tarifar în acest context: trage asupra tuturor, inclusiv China, țara cea mai beneficiată de sistemul anterior de globalizare.
Beijingul a răspuns cu contramăsuri, acuzând Washingtonul de menținerea unei politici “cu două fețe” față de China, și prezentându-se în fața lumii ca un refugiu de stabilitate între turbulențele globale. Nu s-a produs încă nici măcar un apel conciliator între liderii supremi.
Așteptând cele 100 de zile
“Așteptăm primele 100 de zile de la învestirea lui Trump [pentru a] avea clar scopul său real”, spune profesorul Li Lifan, director adjunct al Departamentului de Studii despre Rusia și Asia Centrală al Academiei de Științe Sociale din Shanghai, unul dintre cele mai reputate din China, legat de Guvern.
Pe Li îl impresionează schimbarea de tratament a Washingtonului față de președintele ucrainean, Volodimir Zelenski: dintr-o dată, a fost numit dictator, un titlu “rezervat pentru [președintele rus] Vladimir Putin și [cel belarus] Aleksandr Lukashenko”. Biden l-a numit, de asemenea, pe Xi dictator, declanșând o dispută diplomatică.
Despre întâlnirea aprinsă de la Casa Albă, adaugă: “Până la urmă, J. D. Vance a fost foarte provocator. A adus în discuție numeroase probleme negative”. Interpretarea sa: “Este foarte ciudat modul în care politica SUA s-a schimbat rapid”, spune el. “În următorii patru ani va avea loc o mare schimbare”. În viziunea sa, planeta se îndreaptă către o “ordine multipolară” în care Washingtonul nu mai vrea să exercite rolul de putere hegemonică.
Această “ordine multipolară” este o expresie pe care China și Rusia o folosesc ca sinonim pentru una în care Washingtonul nu conduce. Este ideea centrală a declarației comune semnate între Xi și Putin în februarie 2022, cu trei săptămâni înainte ca tancurile rusești să invadeze Ucraina; același document care a forjat prietenia “fără limite” între amândoi. Trei ani mai târziu, Li Lifan crede că țara sa ar putea ajunge să trimită trupe de pace în Ucraina, dacă Națiunile Unite le susțin.
Wang adaugă că acești soldați ar fi o “garanție de securitate” într-o încetare a focului de care Ucraina și UE se tem. “Au nevoie de China”, spune el. “Rusia nu are încredere în trupele NATO. Iar Statele Unite nu vor trimite soldați. Cine le poate trimite? China”. Propunerea — la care ministrul chinez de Externe, Wang Yi, nu a răspuns când a fost întrebat într-o conferință de presă săptămâna trecută — deschide o altă întrebare: “Europenii, psihologic, nu pot accepta prezența soldaților chinezi pe teritoriul european”, potrivit lui Wang.
“Lumea s-a schimbat”, insistă acest academician. Noul teatru geopolitic este implacabil; unul în care Trump negociază cu Putin: “Tu rămâi cu Ucraina; eu, cu Panama și Groenlanda”, expune el. În acest context, vede o posibilă apropiere între China și UE, pe care o încurajează să lase în urmă definirea țării sale ca “rival sistemic”. “Putem coopera în materie de securitate”. Deși, fiind întrebat despre diferențele enorme în valori precum drepturile omului, libertatea de exprimare sau democrația liberală, răspunde: “Putem vorbi despre asta în viitor”.
“Sunt foarte optimist în ceea ce privește relațiile China-UE”, adaugă profesorul Li. El crede că Bruxelles-ul va menține politica de reducere a riscurilor, dar vede semne de dezgheț, cum ar fi ridicarea săptămâna trecută de către Parlamentul European a restricțiilor care împiedicau legislatorii să se întâlnească cu unii oficiali chinezi: un “semnal foarte pozitiv”, și crede că Beijingul va răspunde. Cu Trump în faza de retragere din tratatele internaționale, cum ar fi Acordul de la Paris privind schimbările climatice, adaugă, mediul înconjurător poate fi un alt punct de cooperare.
Navigarea noii lumi va fi complicată, cu “aliați” care întorc spatele și “rivali sistemici” care oferă un umăr. China se orientează, de asemenea, în ape complicate și există lacune în poziționarea sa. Pe de o parte, denunță recrudescența războiului comercial și tehnologic cu Washingtonul; pe de altă parte, împărtășește valori tradiționale cu ceea ce profesorul Wang numește “revoluția populistă”: principalul aliat al Beijingului și Moscovei în Europa este ungurul Viktor Orbán, care îl consideră pe Trump “partenerul său de luptă”. Între timp, în cercurile diplomatice din Beijing, se comentează teama chineză că reabilitarea Rusiei este o formulă a Washingtonului de a contracara ascensiunea sa.
Poate că îndoielile vor fi rezolvate în viitoarele întâlniri la nivel înalt. Xi și Trump s-ar putea vedea în aprilie, au anunțat unele mass-media. În mai, Xi îl va vizita pe Putin la Moscova pentru festivitățile de la 80 de ani de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Va fi Trump acolo? Wang crede că comemorarea sfârșitului conflictului în China, care are loc în septembrie, ar putea fi scena unei întâlniri între Xi, Putin și Trump: fotografia noii ordini mondiale.