După trei ore de audiere a lui Dolores de Cospedal în comisia de anchetă a Congresului privind Operațiunea Catalonia, presupus orchestrată de conducerea Ministerului de Interne din guvernele lui Mariano Rajoy pentru a spiona rivalii independențiști, deputaților prezenți le-a devenit clară strategia fostului ministru și secretar general al PP din acei ani: să nege totul și să pună la îndoială veridicitatea și buna păstrare a înregistrărilor care o implică în acea rețea parapolițienească.

Nu este singura persoană vizată care a urmat această tactică în comisia menționată. Dar majoritatea partidelor reprezentate în Congres nu renunță și intenționează să o citeze din nou pe Cospedal și pe fostul ministru de Interne cel mai afectat, Jorge Fernández Díaz. Mai mult, se analizează posibilitatea citării foștilor președinți Rajoy și José María Aznar, deoarece susțin că discuțiile care îi implică sunt irefutabile și au concluzionat că aceștia au mințit în declarațiile lor în fața Congresului, motiv pentru care doresc ca Procuratura să acționeze în acest sens.

Prima parlamentară care a interogat-o pe Cospedal lunea trecută în cadrul comisiei de anchetă a Operațiunii Catalonia a fost Ione Belarra, secretarul general al Podemos, care a abordat direct subiectul. I-a reamintit de la început ce stipulează Legea Organică 10/1995, din 23 noiembrie, a Codului Penal, în articolul 502.3: "Cel care, fiind convocat în fața unei comisii parlamentare de anchetă, nu spune adevărul în mărturia sa va fi pedepsit cu închisoare de la șase luni la un an sau cu amendă de la șase la douăsprezece luni". Apoi, a menționat semnificația articolului 3.2 din Legea Organică 5/1984, din 24 mai, privind înfățișarea în fața Comisiilor de Anchetă ale Congresului și Senatului sau ale ambelor Camere, care prevede: "Dacă din declarațiile celui înfățișat reies indicii raționale de criminalitate pentru vreo persoană, comisia va notifica acest lucru Biroului Camerei pentru ca acesta, prin președinția respectivă, să informeze Ministerul Public".

Belarra a regretat, totuși, lipsa de acțiune de până acum a judecătorului care a instrumentat cazul ani de zile la Audiencia Nacional, Manuel García-Castellón, și a Procuraturii, și și-a susținut teoria conform căreia "dacă Spania ar fi o democrație deplină, ceea ce nu este", Cospedal ar avea deja antecedente penale.

Acest scenariu este exact ceea ce discută acum partidele care formează majoritatea actuală a Congresului și a comisiei menționate cu privire la mărturia lui Cospedal, dar și a altor persoane audiate. În ziua în care a fost citată fosta numărul doi al PP timp de un deceniu, la postul de radio RAC1, aparținând grupului Godo, au apărut o serie de înregistrări audio ale unei conversații lungi, de o oră și jumătate, între fostul ministru al Apărării și controversatul comisar pensionat José Manuel Villarejo, în care aceasta se interesa de o serie de adversari politici, independențiști catalani, pentru a le prejudicia imaginea.

În comisie nu au fost redate aceste înregistrări, cu excepția unei tentative timide a purtătoarei de cuvânt a Sumar, Aina Vidal, dar toți purtătorii de cuvânt s-au referit în mod repetat la ele, deoarece reflectă foarte clar interesul acelui Guvern, al ministrului său de Interne, Jorge Fernández, și al fostului său secretar de stat pentru Securitate, Francisco Martínez, de a găsi scandaluri care ar putea prejudicia adversarii politici independențiști, dar și pe Pablo Iglesias, pe atunci lider al Podemos și candidat la guvernare alături de PSOE-ul lui Pedro Sánchez, precum și familia actualului președinte.

Cospedal a negat practic totul. A admis doar că s-ar fi putut întâlni cu Villarejo pentru a obține "informații utile" pentru partidul său de câteva ori pe an în acel deceniu, deși nu a precizat numărul exact de întâlniri, care a oscilat între șase, opt sau zece. Apoi a recunoscut că Villarejo a intrat în sediul PP prin garaj pentru că obișnuia să vină cu mașina și a afirmat că din toate aceste contacte, multe în prezența fostului său soț, Ignacio López del Hierro, care nu deținea nicio funcție nici în partid, nici în Guvern, abia a extras date relevante, deoarece aproape tot ce îi povestea fusese deja publicat de diverse medii. Cospedal a mai susținut că nici atunci, nici mai târziu, când Джерело новини și alte publicații au avut acces la discuțiile sale compromițătoare cu Villarejo, nici acum, când au fost expuse din nou, nu a dorit să asculte acele conversații și, la întrebările acestui ziar, a subliniat: "Nici nu intenționez să o fac acum, nu le voi asculta, pentru că nu am încredere în veridicitatea lor și da, cred că sunt manipulate". De asemenea, a acceptat că va trebui să revină în comisie și a argumentat că atunci, când s-a întâlnit cu Villarejo, nu știa ceea ce știe acum despre lipsa sa de credibilitate.

Președintele comisiei de anchetă, Arnau Ramírez, a avut contacte cu purtătorii de cuvânt ai mai multor partide, PSOE, EH Bildu, ERC, Junts și PNV, pentru a evalua dacă este oportun să o recheme pe Cospedal în sală și să pună în contradicție mărturiile sau minciunile sale cu înregistrările menționate, dar mai ales pentru a sonda dacă sunt de acord să discute cu Președinția Congresului pentru a trimite declarațiile fostului secretar general al PP la Procuratură, așa cum prevede legea. Și a constatat că dispune de majoritate în Biroul comisiei pentru a lua această decizie. Subiectul va fi abordat acum la următoarea ședință a Biroului, care va avea loc luni, 14 aprilie, exact când este programată audierea fostei vicepreședinte a Guvernului Rajoy, Soraya Sáenz de Santamaría, pe atunci la conducerea Centrului Național de Informații (CNI), și a fostului ministru al Finanțelor, Cristóbal Montoro.

În februarie 2021, Audiencia Provincial de Madrid a confirmat clasarea unei plângeri depuse de Podemos împotriva fostului președinte Aznar, în care acesta era acuzat că a mințit în 2018 într-o comisie de anchetă a Congresului pe diverse teme, inclusiv presupusa finanțare ilegală a PP, considerând că s-a limitat la a contesta afirmațiile sale "când, în realitate, ar fi trebuit să prezinte probe documentare sau testimoniale care să afirme contrariul".